Nu vrea/cicatrice. Studii despre Paul Celan la împlinirea a 100 de ani de la nașterea poetului

 

„Mă simt foarte singur, sînt foarte singur - cu mine şi cu poeziile mele”, îi scria Celan în martie 1961 lui Theodor W. Adorno. Corespondenţa dintre poet şi filozof, între care, de la ‘distanţă’, a funcţionat o empatie pe care ambii au evitat cumva s-o dezechilibreze prin contrarierile presupuse de întîlnirile nemijlocite - precum s-a întîmplat cu cea ratată voit de Celan la Sils Maria şi totuşi evocată de el nu întîm-plător în discursul Meridianuf -, a fost publicată şi comentată de Joachim Seng, care s-a aplecat şi asupra ‘dialogului’ estetico-filozofic dintre cei doi. în comparaţie cu atenţia acordată îndeletnicirii intense a lui Celan cu opera lui Martin Heidegger, interesul pentru relaţia, pe care o socotim la fel de complexă, cu opera lui Adorno, oponentul filozofic şi ideologic al lui Heidegger, complexă inclusiv pentru latura sa umană, a rămas pînă astăzi mai curînd marginal.

 

Acest deficit a încercat recent Kim Teubner să-l înlăture printr-o carte în care şi-a propus să adune, să ordoneze şi să comenteze tot ceea ce poate fi considerat drept ‘interferenţă’ între Celan şi Adorno: de la chestiuni fundamentale de estetică şi poetologie, precum verdictul lui Adorno cu privire la „lirica după Auschwitz” sau felul în care „comemorarea morţilor” are îndreptăţirea de a-şi găsi un reflex în artă, pînă la lecturile reciproce şi întîlnirile, speranţele sau dezacordurile care i-au legat şi concomitent despărţit.

Pe fundalul acelui citat dintr-o scrisoare a lui Adorno către Jacob Taubes din 25 martie 1965, în care filozoful se declara convins că Celan „este cea mai puternică forţă lirică din sfera limbii germane de astăzi”, autorul se străduie totuşi să demonstreze pe tot parcursul cărţii că Adorno n-ar...

 

 

Cuvînt-înainte    7
„Marfă de contrabandă”. Cu privire la turnanta ‘biografică’
în exegeza celaniană    9
Diaspora literară cernăuţeană de limbă germană la ora 0.
Margul-Sperber, Weissglas şi Celan în anul 1947      37
„Trei poeme” de Paul Celan    69
Cum a devenit „apatridul” Paul Antschel
cetăţean al Republicii Franceze    81
Rîsul poeţilor    101
Femei    117
„es/ harzt, will nicht/ vernarben”. Paul Celan
şi Heinrich Heine    125
Bivolii „româneşti” ai lui Celan. O reminiscenţă
cernăuţeană    137
Semnele şi vocile cărţilor. ‘Urme’ româneşti
în biblioteca lui Paul Celan    157
Benjamin, Adorno, Heidegger. Conspecte pentru un
Forschungsbericht    177
în aşteptarea „favorului limbii”. Note despre
Celan - traducătorul tradus    197
„Poezia: [...] o schimbare de suflu”.
Addenda (et corrigenda)    223
Note    269
Indice de nume    373