O iarna de povesti - Cristina Donovici, Alex Donovici

O iarna de povesti - Cristina Donovici, Alex Donovici
-10%
Preț: 44,10 RON
49,00 RON (-10%)
Disponibilitate: în stoc
Editura:
Anul publicării: 2018
Pagini: 82
Format: 20x24

DESCRIERE

O iarna de povesti - Cristina Donovici, Alex Donovici

 
... aşa treceau zilele şi nopţile lui Popi, fulgul de nea cel grăsuţ. Dar nu a mai trecut mult si a sosit ziua cea mare. Prima ninsoare se pregătea să cadă pe pământ. La poarta Cerului, doi nori mari stăteau şi îi ordonau pe fulgii ce se înghesuiau să fie în primul rând.
 
—    în ordine, vă rugăm! Pe rând, pe rând, încolonaţi-vă! strigau cei doi nori, ca să fie auziţi de micii fulgi ce se înghesuiau nerăbdători.
 
—    Nu vă grăbiţi, veţi coborî toţi, staţi liniştiţi!
 
Dar fulgii erau agitaţi şi şuşoteau între ei, îşi dădeau coate şi se împingeau, chicotind. Popi era atât de emoţionat, încât simţea că se topeşte, nu alta.
 
Ceea ce nu ar fi fost deloc bine, pentru că visul lui de a se topi în palma unui copil s-ar fi risipit pe loc. Trebuia să mai reziste un pic.
 
Privi către poartă şi văzu că nu mai are mult până acolo, aşa că îşi aşteptă cuminte rândul, în timp ce paşii îl purtau spre linia curcubeului, locul din care se dădea startul, auzi vocea puternică a Soarelui.
 
Soarele era cel care dădea ultimele comenzi:
 
—    Dragi colegi, nu uitaţi! Nu trebuie să vă înghesuiţi pentru că toţi veţi sări mai devreme ori mai târziu. Când ajungeţi la poartă, vă rog să săriţi unul câte unul, nu mai mulţi deodată.
 
Riscaţi să vă încurcaţi unul pe celălalt! Vântul vă va ajuta să ajungeţi la destinaţie în siguranţă. Odată ajunşi, vă rog să aşteptaţi cuminţi, nemişcaţi.
 
Nu va trece mult timp şi voi veni să vă topesc pe fiecare în parte. Până atunci, vă doresc tuturor zbor plăcut!
 
„Ah!“ se gândea Popi cu emoţie. „Mai am un pic şi voi ajunge pe o palmă mică! Cu siguranţă copiii aşteaptă cu palmele întinse, acolo jos, să prindă fulgii de nea, când începe să ningă.“

Şi iată, era deja în pragul porţii Cerului, pregătit să sară. Cei doi nori mari, paznicii, îi aliniau pe fulgi la linia curcubeului şi apoi dădeau comanda:

—    Pe locuri, fiţi gata, săriţi!

Şi Popi a sărit! Saltul lui a fost perfect şi fiind grăsuţ cădea mai repede decât colegii lui, pe care i-a depăşit curând. Zborul spre pământ i-a fost minunat. Era linişte. Aşa, ca în serile în care zburătăcea singur prin cer. îi era bine.
 
Dar, privind în jos, vedea pământul apropiindu-se, iar inimioara lui de gheaţă bătea din ce în ce mai tare de emoţie. La ce se gândea Popi? „Dacă nu aterizez unde vreau? Dacă ajung pe asfalt? Dacă, mai rău, ajung într-o ghenă şi mă voi topi mirosind urât şi fără să fac cuiva vreun bine?"...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0539 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.