O istorie a lumii în 47 de graniţe. Poveștile din spatele liniilor de pe hărțile noastre - Jonn Elledge

O istorie a lumii în 47 de graniţe. Poveștile din spatele liniilor de pe hărțile noastre - Jonn Elledge

... pe el îl interesa mai ales echilibrul de putere din Europa și nu rata nicio ocazie să-și arate mușchii în fața celorlalți. Ultimii 70 de ani de relativă pace în Europa s-au datorat în mare măsură Congresului de la Viena, uriașa conferință de pace post-napoleoniană din iarna anilor 1814-1815. De ce să nu-și întărească propria poziție, de ce să nu întărească și poziția diplomatică a Reichului, repetând trucul?

Așa încât, atunci când portughezii au cerut o întrunire la nivel înalt, Bismarck i-a invitat, alături de alte douăsprezece țări, să-și trimită delegați la Berlin ca să rezolve întreaga problemă. Ea un calcul aproximativ, toată’ lumea a fost acolo - adică toată lumea albă.

După câteva luni de eforturi susținute în fața unei hărți uriașe a Africii, majoritatea puterilor au căzut de acord asupra „Legii Generale”. Sclavia, cel puțin la nivel oficial, urma să fie abolită, iar sferele de influență - odată stabilite - vor împiedica trupele de europeni înarmați să se bată între ele. (Cel puțin această parte a fost un succes: în următorii treizeci de ani, Europa nu va mai cădea pradă războiului.) Ca să se maximizeze beneficiile economice ale colonialismului pentru cei care se îndeletniceau cu colonizarea în bazinul fluviului Congo, comerțul va fi liber, la fel și circulația pe Congo și Niger.

Dar măsura cea mai nocivă a fost adoptarea principiului „ocupației efective”. Pentru ca o pretenție teritorială să fie validă, orice putere străină trebuia să se afle în posesia teritoriului respectiv, prin control militar sau polițienesc. Teritoriul deținut nu implica obligații foarte mari din partea stalului care îl revendica, întrucât puteri precum Marea Britanie și Franța, care deja aveau pretenții teritoriale, au respins ideea de a face mai mult pentru localnici doar ca să păstreze acele teritorii. Aceasta însemna că, prin Conferința de la Berlin, s-a recunoscut la nivel internațional un regim al puterii coloniale fără responsabilități. Acum, Africa devenise un loc ce putea fi exploatat în folosul altora, nu și al ei - un întreg continent pe care europenii îl puteau împărți între ei, folosind linii suspect de drepte, și din care puteau exporta resurse fără a face mai nimic pentru cei care îl numeau casa lor.

Pe 27 februarie 1885, chiar în ziua în care s-a încheiat conferința, Bismarck a semnat o cartă împreună cu Societatea pentru Colonizarea...

CUPRINS:

Lista hărților    9

Introducere    11

Partea întâi

ISTORII

Unificarea Egiptului de Sus cu Egiptul de Jos    21

Marele Zid Chinezesc și granița ca element unificator    25

De ce nu este Europa o peninsulă a Asiei?    31

Limesul roman și puterea periferiei    36

Moștenirile lăsate de Carol cel Marc    43

Granițele Marii Britanii    50

Despre feudalism, marchizi, margrafi și seniorii mărcilor    57

Ginghis Han și politica granițelor deschise    62

Spania și Portugalia își împart lumea    69

Și sfânt, și roman, și imperiu    75

Marea Britanic, Irlanda și inventarea colonialismului cartografic    82

Atât de greșit înțeleasa linie Mason-Dixon    88

Napoleon I și reformarea guvernărilor locale    96

Invadarea Mexicului de către americani    102

Problema Schleswig-Holstein    107

„... Unde n-a călcat picior de alb”    113

Comisia pentru granița dintre Sudan și Uganda    120

Naționalismul european și Statele Unite ale Austriei Mari    125

Marea Britanie și Franța își împart    Orientul Mijlociu    132

împărțirea Ulsterului    138

împărțirea Indiei    143

Cortina de Fier și împărțirea    Berlinului    151

........

REVIEW-URI