Opere Alese

....''Opere Alese'' din carte Popa Tanda Ierte-l Dumnezeu pe dascălul Pintilie! Era cântăreţ vestit. Şi murăturile foarte îi plăceau. Mai ales dacă era cam răguşit, le bea cu gălbenuş de ou şi i se dregea organul, încât răsunau ferestrele când cânta Mântuieşte Doamne, norodul tău! Era dascăl în Butucani, bun sat şi mare, oameni cu stare şi cu socoteală, pomeni şi ospeţe de bogat. Iar copii n-avea dascălul Pintilie decât doi: o fată pe care a măritat-o după Petrea Ţapului, şi pe Trandafir, părintele Trandafir, popa din Sărăceni. Pe părintele Trandafir să-l ţină Dumnezeu! Este om bun; a învăţat multă carte şi cântă mai frumos decât chiar şi răposatul tatăl său. Dumnezeu să-l ierte! Şi totdeauna vorbeşte drept şi cumpănit, ca şi când ar citi din carte. Şi harnic şi grijitor om este părintele Trandafir. Adună din multe şi face din nimic ceva. Strânge, drege şi culege, ca să aibă pentru sine şi pentru alţii. Mult s-a ostenit părintele Trandafir în tinereţea lui. Şcolile cele mari nu se fac numai iac-aşa, mergând şi venind. Omul sărac şi mai are, şi mai rabdă. Iar cu capul se lucrează mai greu decât cu sapa şi cu furca. Dar toate s-au făcut şi nici n-au rămas lucru zadarnic. Trandafirică a ajuns popă în satul tătâne-său, în Butucani, bun sat şi mare, oameni cu stare şi cu socoteală, dar la pomeni şi la ospeţe părintele Trandafir nu mergea bucuros. Minunat om ar fi părintele Trandafir dacă nu l-ar strica un lucru. Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea verde-făţiş. El nu mai suceşte vorba, ci spune drept în faţă, dacă i s-a pus ceva pe inimă. Nu e bine să fie omul aşa. Oamenii se prea supără când le luăm căciula din cap. Şi e bine să trăim bine cu lumea. Aceasta s-a văzut şi cu alde părintele Trandafir. Un om ca el nici doi ani n-a putut să stea în Butucani. Când una, când alta: o dată da cu vorba-n săteni, altă dată-n protopop. Şi este ştiut că, mai ales cu protopopul, preoţii trebuie să nu facă multă vorbă. Decât vorbele, la protopopi, darurile au mai mult înţeles. Iar asta părintele Trandafir nu voia s-o priceapă. Nu-i vorbă! drept avea părintele Trandafir. Este numai că dreptul e treaba celor mai mari în putere. Cei mai slabi trebuie să şi-l arate pe-ncetul. Furnica nu răstoarnă muntele, dar îl poate muta din loc: încet însă, încet, bucăţică după bucăţică. Poate că ştia şi părintele că este aşa în lume; dar el avea legea lui: „Ce-i drept şi adevărat, nici la dracul nu-i minciună!“ Acesta era cuvântul lui; cu acest cuvânt şi-a făcut şi calea din Butucani… Adică nu tocmai el a făcut-o, ci sătenii. O vorbă şi încă ceva, pentru mai bună înţelegere, la protopop, o cale la episcopie, şi aici o vorbă bună de la protopop: lucrurile se fac, numai dacă le ştim face. ...creator complex, exceptional nuvelist, romancier, Ioan Slavici intregeste in chip fericit peisajul literar din a doua jumatate a sec. al XIX-lea, alaturi de marii clasici ai literaturii romane precum Eminescu, Caragiale, Creanga. Cunoscut in literatura romana, mai intai prin nuvele sale, scriitorul aduce o viziune realista asupra satului transilvanean, intr-un stil sobru, personaje memorabile, teme universale cum sunt: dragostea, patima banului, transformarea omului etc., proza romaneasca dobandind astfel o consolidare a dimensiunii realiste si o remarcabila deschidere spre psihologic. Naratiunile slaviciene se bazeaza pe cunoasterea profunda a sufletului omenesc, autorul identificandu-se parca cu personajele sale, cu modul lor de a gandi, de a se misca si simti. Autor: Ioan Slavici

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review