Ora inchiderii (Vasile Igna)

Ora inchiderii (Vasile Igna) …adunati de un papusar atotputernic, dar invizibil, in jurul unei mese din cafeneaua Consul, in centrul Bucurestiului de azi, Andrei Ionescu, Luca Hossu, Matei Alupei, Ioan Hristu, Marcu Popoviciu si Augustin Steriu devin beneficiarii unui spatiu ideal care indeamna la introspectie. Calatoria interioara e insotita de o privire lucida pe harta unei Patrii cu un relief istoric accidentat, care a generat si continua sa genereze drame si vinovatii, dar nu si solutii... ……………… …cert e că, atunci când începu să-şi povestească absenţa. Dumitru n-a pomenit nimic despre locul unde s-a aflat imediat după ce a plecat de acasă. Oricât au insistat familia, rudele, prietenii, Dumitru spunea că nu ştie, nu-şi aminteşte. O singură dată, când fiica mezină a acceptat să vorbească cu el, după aproape doi ani de la revenirea lui in oraş, Dumitru spuse, ca din întâmplare: penitenţele nu se fac în mijlocul oamenilor, ci în deşert. Irina, fata cea mai ataşată de Dumitru, fusese cea care suferise cel mai mult şi nu putuse înţelege nicicum de ce tatăl ei continuase să rămână departe de familie şi după ce, de mai bine de câteva luni de zile, prezenţa lui fusese semnalată de o scrie de cunoscuţi. Nu o interesa, spunea Irina, ce s-a întâmplat cu el, era gata să-i ierte totul, dar de ce nu dă niciun semn de apropiere? De ce se comportă ca un înviat din morţi şi nu ca unul care-şi asumă rătăcirea ca pe începutul unei eventuale mântuiri? De ce nu se arată, lăsându-se întrebat despre faptele sale, certat ori înţeles, mângâiat ori sărutat de cei ce-l aşteptaseră toată viaţa? — De unde era să ştie Irina că după aproape zece ani de moarte şi mulţi alţii de căutare al unui nou trup, unul ce nu mai suporta pe vechile sale răni nici măcar atingerea unui giulgiu de in curat, tatăl ei cântărea cu alte greutăţi şi măsura cu alt metru? Cel ce rostise fraza aceasta nu fusese Matei, ci Augustin Sicriu. Augustin, care nu mai luase loc la masă de câteva zile, se strecurase aproape pe furiş printre ceilalţi şi asculta cu mare atenţie. Ii păruse bine că era acolo, deoarece, cu câteva zile în urmă, întâmpinase oarecare rezervă din partea lui Ioan când il rugase să-l pună la curent cu începutul poveştii. — Cu ce fel de metru? Cu cel al eternităţii?, întrebă Luca. — Nu, nu cred să se fi inventat deocamdată, răspunse Matei. Mai degrabă cu un metru de dulgher sau de tâmplar, că tot lucrase el într-o fabrică de mobilă... O umbră ce părea mai degrabă de lumină, o lumină cenuşie, se aşeză pe faţa lui Matei şi, odată cu ca, se uită la fiecare, ca şi cum ar fi vrut să spună că, de acum înainte, el va fi doar cel ce ascultă...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review