Orient - Stephan Abarbanell

 

... vânzătorii de ziare îi fluturau prin faţa ochilor ediţiile de seară, iar nişte copii arabi alergau în jurul ei cu mâinile întinse. În aer plutea mirosul de motorină, funingine şi carne arsă de berbec. Povestitori, cititori şi dentişti ambulanţi şedeau la marginea străzii.

 

Slab luminata Jaffa Road o conduse pe Lilya în oraş. Elias Lind. Îl va întâlni mâine, apoi va părăsi oraşul. Scriitorul uitat. Ben Gedi îi ordonase să îl caute pe acest bărbat. Ea încercase să protesteze, dar fără succes. Îi lipsea puterea să reziste şi Ben Gedi ştiuse asta.

 

Lasă în urmă piaţa Mahane Jehuda, pe dreapta, unde standurile, şandramalele şi uşile prăvăliilor păreau nişte culise de teatru aştep‑ tând ziua următoare. Pisicile lingeau cutiile de conserve goale.

 

În Oraşul Vechi întâlni beduini cu coşuri şi genţi, în drum spre tabăra lor din afara oraşului. În depărtare începeau deja să se zărească leul înaripat din piatră de pe acoperişul firmei de asigurări Generali. ASSIC V RAZIONI silabisea ea în copilărie literele de pe firmă, litera U scrisă ca un V, ca un fel de semn despărţitor.

 

Seara, înainte de culcare, tatăl îi spunea mereu poveşti despre leul Assic Razioni. Poveştile începeau de cele mai multe ori cu „Assic şi…“ „lupul“, „sultanul“, „poetul“, „magicianul“...

 

............

 

... locuinţa se afla într‑o curte interioară, în care primăvara era frig şi duhnea a putreziciuni şi care în nopţile de vară servea de adăpost liliecilor.

 

Când părinţii ei părăsiseră oraşul pentru a începe o „viaţă nouă“ în Netania, închiriaseră locuinţa, pe bani puţini şi aparent fără niciun rost o umpluseră cu lucruri din casa lor cea mare din Rehavia.

 

Tot ce voiseră să lase în oraş era acum adăpostit în această mică locuinţă. Ea trebuia să fie o pied‑à‑terre, o locuinţă temporară, cămin şi magazie în acelaşi timp şi Lilya bănuia că niciodată părinţii ei nu înnoptaseră aici.

 

„Caidal‑ul nostru“, spusese tatăl cu umerii plecaţi, zâmbind uşor, după ce cu o zi înainte de plecare pecetluise încheierea contractului de închiriere cu o strângere de mână.

 

Ea se va adăposti câteva nopţi acolo, în acea speluncă botezată cu un nume regesc, după care avea să părăsească oraşul.

 

Cheia se afla în locul convenit şi mâinile îi tremurară când în cele din urmă nimeriră pe întuneric gaura cheii. Ea mai ezită puţin înainte să deschidă uşa şi să intre...