Până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa

Până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa
-10%
ISBN: 978-606-779-496-0
Editura:
Anul publicării: 2019
Pagini: 400
Format: 13x20
Preț: 40,50 RON
45,00 RON (-10%)
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Pana ce pietrele vor deveni mai usoare ca apa - Antonio Lobo Antunes

 
... Fernandinho îmbrăcat în femeie noaptea când țiganii își instalau tabăra în pădure, dând târcoale pe la căruțele lor, într-o zi l-au găsit cu capul zdrobit de o piatră și nu a fost vina nimănui, caporalul de jandarmi l-a împins cu cizma
 
— Se mai întâmplă mama lui și preotul în spatele sicriului, era în luna august și ploua, îmi aduc aminte de umbrela mamei și de cealaltă, mai mare, cu care țârcovnicul îl acoperea pe preot, au aruncat ei țărâna dat fiind că domnul Herculano care se ocupa de morți nu apăruse, noroc că erau întotdeauna două morminte deschise în așteptarea clienților așa că oamenii se uitau unul la altul pieziș
 
— Cine o să fie locatarul, tu? sau aruncau un ochi în adâncul lor, cu teamă
 
— Sau o fi rândul meu? răposații care dis-de-dimineață beau apă din puț, odată venind în curte să urinez am dat peste un bătrânel cu fața plină de noroi care îmi zâmbea, am verificat ușa din spate înainte să mă culc din nou și nimeni, primul porc nici până în ziua de azi nu tace în mine, tatăl meu când au început să-l tranșeze
 
— Poți să pleci fricosule mama crezând că mă consolează îmi încălzește o cană cu lapte
 
— Ce să faci asta-i viața de câte ori în Angola în urma ambuscadelor vocea ei dinlăuntrul meu
 
— Asta-i viața și era viața într-adevăr, era viața, Espinheira cu intestinele scoase era viața, baraca în care așteptau sicriele goale era viața, patru sau cinci Fernandinho de-a bușilea prin hățișurile junglei erau viața, dacă cel puțin căpitanul mi-ar fi încălzit o cană cu lapte repetând.
 
— Ce să faci asta-i viața cu palma aproape în părul meu înainte să se căiască, îndepărtându-se, Fernandinho nu a vorbit niciodată cu mine, mă privea de departe în locul ochilor două limbi care mă lingeau, eu ștergând cu mâneca scuipatul lui de pe obrajii mei, examinându-mi mâneca apoi întinzând-o mamei
 
— Spală asta și tata la masa din sufragerie mă aproba, nu a făcut nici o mișcare nici nu și-a schimbat expresia feței dar m-a aprobat după cum a aprobat în Angola toți porcii pe care i-am ucis și s-a bucurat de zbierete, de sânge, de mațe, el cu șapca lui în carouri în mijlocul soldaților, sprijinit în săpăligă...
 
............
 
„Cred că e cel mai bun lucru pe care l-am scris până acum“, declara António Lobo Antunes despre noul său roman, Până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa, al 22-lea din cariera marelui autor portughez, poate cea mai complexă dintre operele sale. Cartea, o aventură intelectuală și senzorială în 23 de capitole cu un minimum de punctuație – de fapt, 23 de fraze ample, numite de critică „versete poetice“ –, oferă o experiență de lectură inedită și o poveste cutremurătoare: un tânăr sublocotenent aduce din Angola un băiat de culoare, un orfan, pe care îl adoptă împreună cu soția lui. 

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0562 sec