Paolo Isotta - Un alt cant al lui Marte. Cantul iubirii

Paolo Isotta - Un alt cant al lui Marte. Cantul iubirii
Preț: 40,00 RON
Disponibilitate: în stoc
Editura:
Anul publicării: 2018
Pagini: 374
Format: 13x20

DESCRIERE

Paolo Isotta - Un alt cant al lui Marte. Cantul iubirii 

 
...încep prin a-mi pune cenuşă în cap. In La virtu dell’elefante, n-am fost suficient de categoric în afirmaţia că universul virgilian revine în artă în mod surprinzător şi cu Beethoven, şi cu Alessandro Scarlatti, şi cu Wagner, şi cu Verdi, ca şi cu Giotto, Rafael, Michelangelo sau Manzoni - acest lucru trebuie să fie clamat din toate puterile.

De la bun început aş vrea să-i iau apărarea unei opere care se bucură de o proastă reputaţie în rândul muzicologilor, fiind considerată o lucrare ocazională, ceea ce este, şi care ar miza pe efecte ieftine, ceea ce nu corespunde cu realitatea.
 
E vorba de uvertura (dacă vrem s-o numim astfel) cu titlul Wellingtons Sieg oder die Schlacht bei Vittoria op. 91, destinată să celebreze victoria Ducelui de Wellington împotriva tiranului Napoleon; e o lucrare ce conţine efecte speciale şi fanfară, un mic poem simfonic ce mi se pare extrem de rafinat, în special datorită felului în care sunt utilizate imnurile naţionale.
 
Acestea sunt juxtapuse şi contrapuse într-un fel de luptă care se încheie cu înfrângerea Marseillezei; aceeaşi tehnică este folosită de Giuseppe Verdi în cantata Inno delle nazioni şi de Ceaikovski în Uvertura 1812.

Am uitat să menţionez că cea mai frumoasă dintre numeroasele şi minunatele uverturi ale lui Beethoven este Die Weihe des Hauses op. 124, adică Inaugurarea teatrului, care uneori apare cu titlul greşit tradus Sfinţirea casei.
 
E vorba de o lucrare maiestuoasă, extrem de elevată, care-debutând cu un marş demn de un împărat roman-arhaizează pentru a fi şi mai maiestuoasă, recurgând la stilul orchestral şi la contrapunctul scenografic al lui Hăndel. Dacă acest Gigant ar fi putut să vadă în ce se preface scrisul său în mâna lui Beethoven, ar fi rămas uluit.

Preferinţa mea se îndreaptă spre sublimul concert beethovenian cu numărul patru. Ordinea preferinţelor mele în privinţa concertelor sale pentru pian e următoarea: al patrulea, primul, al cincilea, al treilea, al doilea.
 
Pentru mine, Beethoven are mult din Michelangelo, din Rafael, dar şi din Canova, cum stau mărturie Triplul concert şi Concertul pentru vioară.
Să vorbim apoi despre Fidelio. Dacă Parsifal, aşa cum cred, e cea mai mare operă scrisă vreodată, dacă Maeştrii cântăreţi, Falstaff, Cavalerul rozelor şi Capriccio sunt cele mai delicioase comedii muzicale care s-au scris până acum (cu profundă reflecţie asupra tragediei vieţii), Fidelio e opera cea mai celestă scrisă vreodată.
 
Nu mai repet că. e vorba de cel mai puternic document contra teorii iacobine. Ceea ce vreau să spun este că textul său dramatic,...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0579 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.