Patericul franciscan. I Fioretti di San Francesco

Patericul franciscan. I Fioretti di San Francesco

... când nu te mai saturi să priveşti pe cineva, de fapt nu te mai saturi să-l iubești. În fiecare privire e o iubire care îşi caută confirmarea. Valabil şi atunci când privirea nu ştie precis nici ce vrea, nici exact ce caută, nici la ce anume consimte cu adevărat.

Vasile Pârvan, ne amintim, spunea că a fi privit e o nemurire în miniatură: un fel de a fi împins în eternitate de o privire care rămâne îngropată în timp.

Dar când nu te mai saturi privind, acesta e misterul, nu se mai satură de tine nici ceea ce privești. În setea de celălalt, eternitatea trebuie să fie dublă. Căci în privirea care nu se mai satură să se minuneze de lume, de ce este, e cuprinsă o teologie completă a iubirii.

Faptul a fost probabil ştiut de Sfântul Francisc, care cu iubirea lui a binecuvântat întreaga lume în aceeaşi privire afirmând-o, confirmând-o, mul- țumindu-i că este, pentru că este aşa cum este: opera Domnului. „Nu poţi să-l vezi pe Francisc și să nu-l iubeşti, se spunea încă din vremea sa, și această iubire a rămas", scria Julien Green în 1983. „Mama mea, deși protestantă, avea pentru el o afecțiune care mă făcea să cred că îl cunoscuse.

Sfântul Francisc a fost și rămâne personajul care depăşeşte tristele noastre bariere teologice. El este al tuturor, ca și...

REVIEW-URI