Pax - Sara Pennypacker

Pax - Sara Pennypacker
Editura:
Anul publicării: 2019
Pagini: 256
Format: 14x20
Preț: 34,30 RON
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Pax - Sara Pennypacker

 
... din carte:
 
... o scoase de acolo. Era o poză cu tatăl lui, pe la zece-un-sprezece ani, cu un braţ în jurul unui câine. Arăta puţin ca un collie, dar şi ca o mulţime de alte rase de câini. Arăta ca un câine bun, genul de câine despre care i-ai povesti fiului tău mai târziu.

—    N-am ştiut că tati a avut un câine, spuse băiatul, arătându-i poza bunicului lui.

—    O, ăsta-i Duke. Cel mai prostănac câine din lume, tot timpul era în picioarele mele.

Bătrânul se uită mai îndeaproape la poză, apoi la Peter, ca şi când ar fi observat ceva pentru prima oară.

—    Şi tu ai părul la fel de negru ca tatăl tău.

Se frecă pe frunte, la rădăcina părului alb care îi acoperea vârful capului.

—    Şi al meu tot aşa era cu mult timp în urmă. Şi uite ce slăbuţ era pe vremea aia, exact cum eşti tu şi cum am fost şi eu. Şi ce urechi clăpăuge avea! Aşa-s toţi bărbaţii din familia noastră. Aşchia nu sare departe de trunchi, nu?

—    Nu, spuse Peter, forţându-se să zâmbească cât de cât, dar nu prea reuşi.

„In picioarele lui“. Asta era expresia pe care o folosise şi tatăl lui Peter când îi spusese:

—    Nu putem lăsa vulpoiul să stea tot timpul în picioarele bunicului tău, care oricum nu mai este la fel de vioi ca înainte. Să nu-i stai nici tu în drum. Nu e obişnuit cu copii prin preajmă.

Bunicul lui Peter continuă:

—    Ştii, când a început războiul, am mers şi eu să lupt, aşa cum a făcut şi tatăl meu. Şi cum face şi tatăl tău acum. Atunci când ne cheamă datoria, noi, cei din familia noastră, răspundem întotdeauna. Intr-adevăr, aşchia nu sare departe de trunchi.
 
Bunicul îi dădu poza înapoi.
 
—    Tatăl tău şi câinele ăla erau inseparabili. Uitasem asta.
 
Peter puse fotografia la loc în cutie şi închise bine capacul, apoi împinse cutia sub pat, acolo unde o găsise. Mai aruncă o privire pe fereastră.
 
Nu putea să vorbească acum despre animale, nu voia să mai audă despre datorie şi cu siguranţă nu avea chef să-l mai audă pe bunicul lui vorbind despre aşchii şi cât de departe sar ele de trunchi.
 
—    La ce oră începe şcoala aici? întrebă el fără să se întoarcă.
 
—    La opt. Ziceau să ajungi mai devreme ca să te prezinţi dirigintei tale, doamna Mirez sau Ramirez... nu mai ştiu. Ţi-am găsit şi nişte lucruri pentru şcoală.
 
Şi bătrânul făcu semn din cap spre un caiet cu spirală, un termos cam vechi şi câteva capete de creioane legate laolaltă cu o bandă groasă de cauciuc.
 
Peter se apropie de birou şi-şi puse toate lucrurile în ghiozdan...
 

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0499 sec