Pe urmele lui Ulise - Alexandra Ciocarlie

Pe urmele lui Ulise - Alexandra Ciocarlie

... in ultimul cânt al Odiseei, năluca lui Agamemnon o omagiază pe soția lui Odiseu, prototip al virtuții conjugale: „Prea cuminte-a fost neprihănita/ Copila lui Icariu, Penelopa!/ Cum ea de soțul tinereții sale/ Mereu și-aduse-aminte!”.

Fostul comandant al aheilor reliefează opoziția, imortalizată de aezi, dintre Penelopa și trădătoarea Clitemnestra, ucigașa bărbatului întors de la Troia: „În cinstea ei cânta-vor muritorii,/ înduhuiți de zei, cântare mândră./ Ea nu făcu nelegiuiri în viață/ Ca fiica lui Tindar, care-și ucise/ Pe soțul ei; de-aceea și-o să fie/ Hulită ea în cântecele lumii”.

Imaginea consoartei ideale, fixată de Homer, este pusă în discuție de Margaret Atwood în Penelopiada, lucrare apărută într-o serie de rescrieri mitice în manieră contemporană (Canongate Books Ltd, Edinburgh, 2005).

Atragând atenția încă din introducere că Odiseea nu reprezintă singura versiune a poveștii, odată ce substanța mitică este, la origine, orală și locală, autoarea canadiană imaginează cum se vede istoria lui Odiseu din perspectiva Penelopei.

Vocea narativă principală reconstituie faptele în capitole de proză confesivă, cu intercalarea comentariilor corului celor douăsprezece servitoare omorâte de Telemah pentru vina de a fi avut relații cu pețitorii stăpânei. Aceste intervenții sunt formulate ca lamentație, idilă, baladă, dramă ori prelegere. Structurarea contrapunctică vizează...

REVIEW-URI