Pecetea destinului, volumul 2 - Gheorghe Avram

... autorul zugraveste revolta taranilor din anul 1907, din cele doua provincii din Regatul Romaniei, dintr-o pozitie neutra si total diferita, fata de tot ceea ce s-a scris pana in prezent in literatura romana.

 

In tumultul acelor evenimente nu lipsesc anchetele si schingiuirile autoritatilor indrituite a mentine ordinea statala, asupra unor personaje cu aspiratii sociale limitate. Intr-o astfel de alcatuire a societatii, ca o contrapondere a regimului din acea vreme, inarmati cu fortele credintei lor de mai bine pentru cetatenii tarii, un grup de militanti socialisti, vor incerca sa adune de partea lor energiile multimilor nationale spre a “apara” dreptul clasei muncitoare, subminand puterea aleasa prin vot democratic prin mijloace nespecifice, aflate in afara legii.

 

... scriitorul nu se teme sa critice in descrierea sa ori in dialogurile savuroase ale personajelor sale realitatea din acea vreme, in care parlamentarii controlati de partidele de guvernamant profita de forta implacabila a destinului lor.

 

Si pentru ca actiunea romanului sa nu se piarda intr-o lume garbovita ori prea frageda intru a-si exprima obtiunile care li se intrevad in drumul vietii lor, in continutul paginior sale scriitorul nu uita sa impresioneze cititorul cu doua povesti de dragoste ingeresti si o alta poveste de dragoste in care o fiica de preot, o nevasta casatorita din dragoste, cu rationamentele sale intru satisfacerea trupului ei, devine aproape stapana asupra inimii si mintii unei fapturi omenesti mai putin cultivate.

 

Pacurarul minor, ca personaj principal, in afara faptului ca traieste o frumoasa poveste de dragoste, de o puritate coplesitoare, este liantul care leaga personajele intregului roman, facand in asa fel ca povestea vietii sale si a altor personaje sa balanseze intre viata sociala si politica a tarii si lupta binelui cu degradarea morala a omului.