Peisajul cosmic - Teoria corzilor si iluzia unui plan inteligent

Peisajul cosmic - Teoria corzilor si iluzia unui plan inteligent. Leonard Susskind ... pe măsură ce înţelegem tot mai bine universul nostru, suntem confruntaţi cu o întrebare tulburătoare: Cum se face că legile naturii sunt atât de fin reglate încât să permită existenţa stelelor, a Pământului şi, în ultimă instanţă, a noastră? Pe de altă parte, teoria corzilor - care se presupune a fi explicaţia ultimă a fizicii – nu conduce la o singură soluţie pentru legile naturii, ci la o bogăţie inimaginabilă de variante. De ce atâtea posibilităţi, când primul gând al filozofilor şi oamenilor de ştiinţă este că existenţa noastră e unic determinată? Leonard Susskind răspunde la cele două întrebări printr-o remarcabilă schimbare de paradigmă, una dintre cele mai profunde din întreaga istorie a ştiinţei: universul nostru nu e decât unul între nemumărate altele, cuprinse într-un megavers în care toate posibilităţile se realizează efectiv. ………………………………… Fragment din carte Cuvântul peisaj, în contextul de faţă, datează doar de câţiva ani, dar de când l-am introdus, în 2003, a devenit o parte a vocabularului cosmologilor. El denotă un spaţiu matematic care re¬prezintă toate situaţiile posibile pe care le permite teoria. Fiecare situaţie posibilă îşi are propriile legi ale fizicii, propriile particule elementare şi constante ale naturii. Unele sunt asemănătoare celor din lumea noastră, dar puţin diferite. De exemplu, pot exista electroni, cuarci şi toate particulele uzuale, dar gravitaţia poate fi de un miliard de ori mai puternică decât a noastră. Altele au o gravitaţie ca a noastră, dar conţin electroni mai grei decât nucleele atomice. Iar altele pot semăna cu lumea noastră, cu excepţia unei violente forţe repulsive (numită constanta cosmologică), care împinge galaxiile, moleculele şi chiar atomii departe unii de alţii. Nici cele trei dimensiuni ale spaţiului nu sunt sacre; unele regiuni ale peisajului descriu lumi cu patru, cinci, şase sau chiar mai multe dimensiuni. Conform teoriilor cosmologice moderne, diversitatea peisajului e însoţită de o diversitate corespunzătoare a spaţiului obişnuit. Cosmologia inflaţionistă, care este cea mai bună teorie pe care o avem despre univers, ne conduce, oarecum fără voie, la conceptul de megavers umplut cu un număr impresionant de ceea ce Alan Guth numea "universuri de buzunar". Unele sunt microscopice şi nu ajung niciodată mari. Altele sunt mari ca universul nostru, dar complet goale. Şi fiecare stă în propria lui micuţă vale din peisaj. Întrebarea veche a secolului XX "Ce se găseşte în univers?" este înlocuită cu "Ce nu se găseşte?". ………………………………… Despre autor Leonard Susskind este unul dintre cei mai mari fizicieni ai zilelor noastre. El se numără printre fondatorii teoriei corzilor, iar cu câţiva ani în urmă l-a învins pe Stephen Hawking într-o celebră dispută privind găurile negre. CUPRINS Prefaţă Introducere Capitolul 1. Lumea după Feynman Capitolul 2. Sursa tuturor problemelor fizicii Capitolul 3. Aspectul peisajului Capitolul 4. Mitul unicităţii şi al eleganţei Capitolul 5. Un trăsnet din cer Capitolul 6. Peşte îngheţat şi peşte fiert Capitolul 7. O lume acţionată prin benzi de cauciuc Capitolul 8. Reîntruparea Capitolul 9. Pe cont propriu? Capitolul 10. Membranele din spatele celei mai mari maşini Rube Goldberg Capitolul 11. Un univers din bule Capitolul 12. Războiul găurilor negre Capitolul 13. în loc de concluzii Epilog Precizare asupra distincţiei dintre peisaj şi megavers Autor: Leonard Susskind

REVIEW-URI