Petru Bogdan. Savantul, profesorul si cetatea (1873-1944)

Petru Bogdan. Savantul, profesorul si cetatea (1873-1944)
-20%
Autor:
Editura:
Anul publicării: 2018
Pagini: 304
Format: 14x20
Preț: 32,00 RON
40,00 RON (-20%)
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Petru Bogdan. Savantul, profesorul si cetatea (1873-1944) - Elena Bogdan

 
... această carte prezintă povestea adevărată a unui mare profesor universitar, a unui mare om de știință, a unui mare patriot, în sensul cel mai profund posibil al noțiunii de patriotism. Toate acestea au definit personalitatea lui Petru Bogdan, profesor la Universitatea din Iași în perioada 1902-1940.
 
Doctor în Filozofie, specialitatea Științe Fizico-Chimice, al Universității din Berlin, în 1901, cu o pregătire teoretică, dar și experimentală, strălucite, Bogdan lucrase cu somități științifice ale vremii, între care în mod direct cu doi laureați Nobel pentru chimie, J. H. van’t Hoff și Wilhelm Ostwald, fondatori ai chimiei fizice...
 
Din carte:
 
... reîntorşi acasă, copiii mai mari încearcă să ajute la gospodărie, iar fetele au dimineaţa ore de lucru; răspândite pe bănci sau pe pietre, sau instalate pe câte o creangă mai groasă de nuc, scot fire de la pânza de casă şi cos găurele şi modele româneşti cu fir negru şi roşu sau alte modele, luate dintr-un caiet frumos, intitulat Alphabete fur die Stickerin.
 
Dimineţile erau minunate. Aerul luminos al părţii de jos a oraşului era calm. Soarele-i mângâia printre frunzele nucilor şi castanilor pe toţi copiii ocupaţi.
 
Farmecul acestor dimineţi ei îl comparau cu farmecul piesei Morgenstimmung de Grieg şi-l legau de titlul Dimineţi de iulie al cărţii domnului Spiridon Popescu, prietenul tatei care venea uneori pe la Barnovschi.
 
Serile aveau alt farmec. După masa care se lua devreme, se coborau în grădină împreună cu vecinii ieşiţi din casele lor şi stăteau pe banca de sub tei.
 
Cât timp era încă lumină, copiii se plimbau ţinându-se de braţ, în şir lung, sau alergau cu jurnale după caradaşte pe care le apucau cu grijă cu două degete, le depuneau în cutii şi, acoperindu-le, le depozitau în antreţelul de la scări.
 
Priveau luna, recitau versuri, făceau concursuri de memorie şi toţi aveau capul plin de versurile lui Eminescu şi de „Sonata lunii”. îl rugau pe tata să-i mai lase în grădină şi după ora obişnuită a retragerii în casă. Prea era frumos, prea erau vrăjite luna şi întunericul de sub copaci.
 
Tata se ducea în fiecare dimineaţă la Universitate, unde se întâlnea cu multă lume şi de unde se întorcea agitat, cu multe ziare pe care le citea stând în picioare, în grădină.
 
Discuta îndelung cu mama, cu bunicii şi cu cumnaţii evenimentele, veneau prieteni să schimbe informaţii despre situaţia fronturilor şi despre primejdia intrării în război.
 
Copiii, impresionaţi de atitudinea persoanelor mari, căutau să se ţină cât mai serioşi, dar sănătatea lor şi lipsa de experienţă, precum şi încrederea în tata, mama şi bunici,...
 
 
CUPRINS:
 
Prefaţă (Gelu Bourceanu) 
Cuvânt lămuritor asupra ediţiei. Cenzură şi autocenzură (Tereza Culianu-Petrescu) 
 
Evocare 
Introducere 
 
Capitolul I. Vocaţie 
 
Capitolul II. împliniri
 
Capitolul III. Ape tulburi 
 
Capitolul IV. Ascensiune. Luptă 
 
Capitolul V. Realizări 
 
Capitolul VI. Declin şi sfârşit 
 
Mulţumiri
Addenda

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0609 sec