Portretele unei căsnicii - Sandor Marai

Portretele unei căsnicii - Sandor Marai

... uită-te la bărbatul acela. Stai un pic, nu chiar acum, întoarce-te încoace, să vorbim. N-aș vrea să ne observe, să ne zărească, n-aș vrea să-mi dea binețe. Acum poți să te uiți... Întrebi dacă e bărbatul acela mic, îndesat, cu guler din blană de jder? A, nu. Cel înalt, palid, care stă de vorbă cu domnișoara de la cofetărie. Acum își primește coaja de portocală confiată. Curios, mie nu mi-a adus niciodată coajă de portocală confiată. Ce să fie, dragă? Nimic. Stai să-mi suflu nasul. A plecat? Spune-mi dacă a plecat. Plătește...? Spune-mi, ce portofel are? Fii atentă, nu vreau să mă uit în direcția lui. Nu cumva e un portofel din piele de crocodil? Da? Vezi, asta mă bucură. De ce? Așa. Da, eu i-am oferit portofelul acela, când a împli-nit patruzeci de ani. Asta a fost acum zece ani... Dacă l-am iubit...? E o întrebare grea, dragă. Da, cred că l-am iubit. Gata, a plecat...? Bine c-a plecat. Așteaptă un pic, să-mi pudrez nasul. Se vede c-am plâns? Da, e o prostie, dar vezi tu, așa e omul, prost. Dacă pot să-ți spun cine e? Sigur, dragă, nu e niciun secret. Bărbatul acela a fost soțul meu. Auzi, ia să luăm noi o înghețată cu fistic. Nu înțeleg de ce se spune că iarna nu se mănâncă înghețată. Eu mai ales iarna vin aici, cu cea mai mare plăcere, doar ca să-mi iau o înghețată bună. Câteodată cred că poți să-ți permiți orice, nu numai...

REVIEW-URI