Povara crucii - Ismail Kadare

Povara crucii - Ismail Kadare

... trezește-te din somn, Sfinția ta, hai să te ducem în piaţă, la şedinţă, la bancă. Să-ți punem coroana, cătu-şele sau stigmatul. Tu îi rogi să te lase să dormi mai departe. Le explici că te afli în lumea ta și că, dacă te trezesc, o să mori.

Dar lor nu le pasă. Iar lucrul acesta îi convine dic-taturii. Acum, când a aflat ce te doare mai tare, se gră-bește să te deștepte cu surle și trâmbițe. Să te trimită printre oameni, în mocirlă.

În cele din urmă te trezești. Greoi precum albatrosul lui Baudelaire, clipești surprins. Somnul ți-a fugit şi ești morocănos. Dar şi acum ai un refugiu de care ei nu ştiu. Ai un văl pe ochi. Au încercat de multe ori să ți-l îndepărteze. Așa încât să-i poți vedea în toată cruzimea şi goliciunea lor. Så te descurajeze. Să te oblige să te predai.

Dar n-au reuşit să-ți tragă vălul de pe ochi. Nici un chirurg oftalmolog, nici un instrument de tortură nu te poate scoate din orbirea ta. Pentru că aceasta face parte din moştenirea ta genetică: negura homerică.

În cronica de mai jos sunt povestite întâmplări ce fac parte dintr-una dintre vieţile scriitorului. Din cea mai urâtă și mai goală, când tristețea și monotonia dictaturii au fost mai prezente ca oricând, lipite enervant de el. Fiind cinstită cu sine însăşi, ea nu poate fi astfel până la capăt decât împreună cu celelalte vieți...

REVIEW-URI