Povestea Palatului Elisabeta - Principele Radu

 

Palatul Elisabeta cuprinde între zidurile lui o sume-denie de paradoxuri: deși tânăr (numai opt decenii), este un reper în istoria contemporană; este cel mai mic palat regal din București, dar singurul care-și justifică, în prezent, numele.

 

Custodele Coroanei române locuiește de douăzeci de ani în el, deși Palatul Elisabeta nu i-a aparținut niciodată. Palatul a fost pus la dispoziția Regelui Mihai, pe timpul vieții, în anul 2001, la inițiativa președintelui Ion Iliescu, adică a celui în vremea președinției căruia Regele a fost întâmpinat cu mitraliere și TAB-uri, în drum spre Curtea de Argeș.

 

Paradoxurile merg mai departe: palatul, de un alb-auriu armonios, cu multă originalitate, este un loc al amintirilor grele și al prezentului impredictibil.

 

Acest spațiu cuminte, alcătuit din var, pietre și bârne de culoarea nucii, a venit pe lume într-un deceniu lugubru și confuz al secolului XX. O clădire pe care Regele Mihai nu a iubit-o, nici măcar nu a simpatizat-o în mod special, dar care nici nu i-a provocat repulsia la care ne-am aștepta noi, contemporanii lui, la gândul că primea aici în anii 1940 pe Groza, Dej, Pauker sau Vîșinski...