Povesti, Povestiri, Amintiri

...''Povesti, Povestiri, Amintiri'' ... din carte: Soacra cu trei nurori Era odată o babă care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi şi tari de vârtute, dar slabi de minte. O răzăşie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite şi multe păseri alcătuiau gospodăria babei. Pe lângă acestea mai avea strânse şi părăluţe albe pentru zile negre, căci lega paraua cu zece noduri şi tremura după bani. Pentru a nu răzleţi feciorii de lângă sine, mai dură încă două case alăturate, una la dreapta şi alta de-a stânga celei bătrâneşti. Dar tot atunci luă hotărâre nestrămutată a ţinea feciorii şi viitoarele nurori pe lângă sine – în casa bătrânească – şi a nu orândui nimic pentru împărţeală până aproape de moartea sa. Aşa făcu, şi-i râdea inima babei, de bucurie, când gândea numai cât de fericită are să fie, ajutată de feciori şi mângâiată de viitoarele nurori. Ba de multe ori zicea în sine: «Voi priveghea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni şi nu le-oi lăsa nici pas a ieşi din casă, în lipsa feciorilor mei. Soacră-mea – fie-i ţărâna uşoară! – aşa a făcut cu mine. Şi bărbatu-meu – Dumnezeu să-l ierte! – nu s-a putut plânge că l-am înşelat, sau i-am răsipit casa… deşi câteodată erau bănuiele… şi mă probozea… dar acum s-au trecut toate!» Tustrei feciorii babei umblau în cărăuşie şi câştigau mulţi bani. Celui mai mare îi veni vremea de însurat şi baba, simţind asta, umbla valvârtej să-i găsească mireasă; şi în cinci-şase sate, abie-abie putu nimeri una după placul ei: nu prea tânără, naltă şi uscăţivă, însă robace şi supusă. Feciorul nu ieşi din hotărârea maică-sa, nunta se făcu şi baba îşi luă cămeşa de soacră, ba încă netăiată la gură, care însemnează că soacra nu trebuie să fie cu gura mare şi să tot cârtească de toate cele. După ce s-a sfârşit nunta, feciorii s-au dus în treaba lor, iar nora rămase cu soacra. Chiar în acea zi, cătră sară, baba începu să puie la cale viaţa nurori-sa. Pentru babă, sita nouă nu mai avea loc în cui. «De ce mi-am făcut cleşte? Ca să nu mă ard» zicea ea. Apoi se suie iute în pod şi scoboară de acolo un ştiubei cu pene rămase tocmai de la răposata soacră-sa, nişte chite de cânepă şi vreo două dimerlii de păsat. — Iată ce-am gândit eu, noro, că poţi lucra nopţile. Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. Când te-i sătura de strujit pene, vei pisa malai şi când a veni bărbatu-tău de la drum, vom face plachie cu costiţe de porc de cele afumate, din pod, şi, Doamne, bine vom mânca! Acum deodată până te-i mai odihni, ie furca în brâu şi până mâni dimineaţă să găteşti fuioarele aceste de tors, penele de strujit şi malaiul de pisat. Eu mă las puţin, că mi-a trecut ciolan prin ciolan cu nunta voastră. Dar tu să ştii că eu dorm iepureşte; şi pe lângă işti doi ochi mai am unul la ceafă care şede pururea deschis şi cu care văd şi noaptea şi ziua tot ce se face prin casă. Ai înţeles ce ţi-am spus? — Da, mămucă. Numai ceva de mâncare… — De mâncare? O ceapă, un usturoi, ş-o bucată de mămăligă rece din poliţă, sunt destul pentru o nevasată tânără ca tine… Lapte, brânză, unt şi ouă de am putea sclipui să ducem în târg ca să facem ceva parale; căci casa s-a mai îngreuiat cu un mâncău şi eu nu vreau să-mi pierd comândul. Apoi, când înseră, baba se culcă pe pat, cu faţa la părete, ca să n-o supere lumina de la opaiţ, mai dând a înţelege nurori-sa că are s-o privigheze; dar somnul o cuprinse îndată şi habar n-avea de ce face noră-sa. Pe când soacra horăia, dormind dusă, blajina noră migăia prin casă, acuş la strujit pene, acuş îmbăla totul, acuş pisa mălaiul şi-l vântura de buc. Şi dacă Enachi se punea pe gene-i, ea îndată lua apă rece şi-şi spăla faţa, ca nu cumva s-o vadă neadormita soacră şi să-i bănuiască. Aşa se munci biata noră până după miezul nopţii, dar despre ziuă somnul o doborî şi adormi şi ea între perne, caiere, fusele de tort şi bucul de malai. ... povestitorul neîntrecut Ion Creanga a lasat posteritatii o valoroasa opera care se constituie din povesti, povestiri si inegalabilul volum închinat celei mai fericite vârste, „Amintiri din copilarie“. Ion Creanga este scriitorul care a prezentat „copilaria copilului universal“ (G. Calinescu) într-un mod inegalabil. Universul frumoasei vârste este caracterizat printr-o mare voiosie si pofta de viata în opera de maturitate artistica „Amintiri din copilarie“. Întâmplarile prezinta copilul în procesul devenirii sale. Ele se împletesc armonios într-un întreg, însa se pot constitui si în mici texte narative, carora li se poate da un nume. Autor: Ion Creanga

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review