Prieteni buni, dusmani aprigi

Prieteni buni, dusmani aprigi. Sa intelegem viata sociala a copiilor - Michael Thompson, Catherine O'Neil Grace, Lawrence J. Cohen …intre aceste pagini se ascunde o mărturie caldă a ceior mai semnificative momente din viaţa socială a copiilor. Autorii vorbesc cu sensibilitate despre lumea socială în care copiii îşi formează personalitatea, îşi confirmă unii altora abilităţile şi calităţile, îşi oferă suport şi confort emoţional, despre nevoia lor profundă de prieteni, despre rivalităţi şi agresivitate. Primele cărămizi ale capacităţii copilului de a socializa sunt puse de părinţi în primii ani de viaţă, în mod paradoxal, în cele mai intime momente ale relaţiei dintre ei. În grupul social, copiii trec prin faze succesive de explorare şi înţelegere a regulilor, exersare a puterii sociale, şi prin aceasta inclusiv a cruzimii, prin căutări de sine, descoperirea sexualităţii şi a relaţiilor romantice. Copiii îşi sunt unii altora cei mai buni prieteni şi cei mai aprigi duşmani. Îşi cunosc slăbiciunile şi îşi măsoară forţele, se evaluează în permanenţă pe ei înşişi după standardele grupului şi îi judecă pe ceilalţi, chiar şi pe adulţi, conform regulilor nescrise perpetuate de acesta. Cartea priveşte spre şcoli şi profesori şi îndeamnă la proactivitate, empatie şi căldură umană: adevărata siguranţă este psihologică şi emoţională. Inţelegând viaţa socială a copiilor, modul în care emerge şi evoluează, le vom putea oferi confortul emoţional necesar stabilirii unor relaţii autentice de prietenie şi respect reciproc şi vom creşte copii sociabili, abili şi empatici. (Gabriela Deniz) Fragment din carte: …toţi părinţii îşi fac griji cu privire la viaţa socială a copiilor lor. Nimeni nu scapă de asta. Mamele suferă pentru dilemele sociale ale copiilor lor. Tatăl analizează imediat dacă fiul sau fiica sa este bine primit(ă) într-un grup de copii. (Şi va lua notă de poziţia pe care fiul său o are din punct de vedere atletic în comparaţie cu alţi băieţi). Suntem animale sociale şi suntem cu toţii capabili să percepem reacţiile sociale şi punctele forte ale celorlalţi. Părinţii se umplu de fericire atunci când copiii lor au succes şi se topesc de grijă atunci când aceştia eşuează. Orice părinte se simte de foarte multe ori neputincios: neputincios pentru că nu-i poate oferi copilului său abilităţile de citire pentru care nu are o înclinaţie naturală, neputincios pentru că nu îl pot transforma în jucătorul de fotbal care ar vrea să fie, dar care nu o să devină niciodată, neputincios pentru că nu îi poate oferi în fiecare an un învăţător minunat Ia şcoală. Lista lucrurilor pe care părinţii nu Ie pot face este aproape infinită. Ca părinte, cunosc din proprie experienţă sentimentul de a nu putea întoarce lumea pe dos pentru copiii mei, oricât de mult mi-aş fi dorit. Atât ca părinte, cât şi ca psiholog, cred că nu există niciun aspect la care un părinte să se simtă mai incapabil de a contribui în mod semnificativ decât acela care ţine de viaţa socială a copilului. Este ca şi cum copiii noştri ar rămâne fixaţi permanent într-o petrecere aniversară îngrozitoare, iar noi am privi neputincioşi din spatele unui geam unidirecţional. Acea "petrecere aniversară" ar putea fi copiii mici care se joacă Ia grădiniţă, în liga mică sau un grup oarecare de copii din cartier. Oriunde se strâng copii, se conturează o dinamică de grup foarte puternică. Se poate transforma într-o furtună sau nu, însă afectează viaţa copilului. Când un copil merge acasă şi spune, "M-a lovit" sau "A fost răutăcioasă cu mine" sau "A format un club, iar pe mine nu m-a invitat", se trezesc cele mai feroce instincte parentale (eu le numesc "sentimentele de mamă ursoaică"). Şi, totuşi, nu ai pe cine să ataci. Dacă un alt copil îţi loveşte sau răneşte copilul pe neaşteptate, ai vrea să îl loveşti şi tu în schimb, dar nu trebuie să faci aşa ceva. Dacă alţi copii îţi ignoră copilul, îţi vine să urli, dar probabil nu vei face asta. Când copilului tău îi lipseşte capacitatea de a negocia tendinţele sociale complexe ale grupului din care face parte, ţi-ai dori să îi poţi oferi abilitatea de a face asta, dar nu ai cum. Nu putem interveni să rezolvăm lucrurile pentru copii pentru că ei trebuie să înveţe să facă asta singuri. ………………………… CUPRINS: Prefaţă Capitolul 1 INVITAŢIE LA O PETRECERE ANIVERSARĂ Capitolul 2 PROBLEME DE FAMILIE: ATAŞAMENTUL SIGUR ŞI PRIMA PRIETENIE Capitolul 3 COPIII ŞI PRIETENIA: UN TUR AL DEZVOLTĂRII Capitolul 4 CÂND COPIII AU PRIETENI APROPIAŢI Capitolul 5 ÎN JUNGLĂ: PUTEREA GRUPULUI ÎN VIAŢA COPIILOR Capitolul 6 DUŞMANI APRIGI: CRUZIMEA SOCIALĂ ÎN VIAŢA COPIILOR Capitolul 7 ÎNCĂ PRIETENI: CUM GESTIONEAZĂ COPIII CONFLICTELE, TRĂDAREA ŞI RECONCILIEREA Capitolul 8 REGULILE JOCULUI DE GEN: BIOLOGIE ŞI PRIETENIE Capitolul 9 DE LA PARAZIŢI, LA ÎNTÂLNIRI ROMANTICE Capitolul 10 DINCOLO DE DIFERENŢE Capitolul 11 CE POT FACE ŞCOLILE Capitolul 12 CE POT FACE PĂRINŢII Note Bibliografie INDEX Autori: Michael Thompson, Catherine O'Neil Grace, Lawrence J. Cohen

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review