Priveghiul - Yrsa Siguroardottir

Priveghiul - Yrsa Siguroardottir

... in afară de valurile furioase și cenușii, nu fusese mare lucru de văzut în timpul traversării. Trausti urcase pe punte — nu pentru priveliște, ci ca să-și domolească răul de mare. S-a agățat de balustradă cu ochii închiși, ridicându-și fața spre zăpada necruțătoare care îl lovea din plin.

Vasul înainta prin vânt, iar fulgii inofensivi căpătaseră forța unei grindine. Totuși, în mod surprinzător, această acupunctură naturală își făcuse efectul. Se simțea mai bine: nu mai era pe punctul de a vomita, iar durerea de cap care îl făcuse aproape incapabil să gândească începea să cedeze.

Sub punte, aerul era greu, îmbâcsit de mirosul persistent de vomă al pasagerilor doborâți de mișcarea navei. Trausti s-a hotărât să rămână afară până când feribotul avea să acosteze la insulă.

Și-a dus o mână la frunte, ferindu-se de viscol, apoi și-a deschis ochii și a distins, printre perdelele de zăpadă, forma vagă a uscatului care se contura. Aproape că ajunseseră la destinație.

S-a întors și a aruncat o privire prin ferestrele largi, spre salonul unde prietenii lui zăceau cocoșați în fotolii, chinuiți și sleiți de puteri. I-a trecut prin minte să…

REVIEW-URI