Prizonierul visului stacojiu - Andrei Makine

Prizonierul visului stacojiu - Andrei Makine

... mijlocul unei adunări haotice. Sau poate cel din fața unei scene pe care se leagănă trei chitariști… Priviri luminoase, haine exotice, trupuri pe jumătate goale. Sute de tineri care împărtășesc același crez blând: să rămână întinși, să fumeze, să asculte muzică, să se sărute… Să trăiască! își spune Lucien, care e cât pe ce să o întrebe pe Kate: „Dar ce fac, de fapt, tinerii ăștia?”.

Știe răspunsul: trăiesc.

Prietenii Juliei, încântați, încep să șușotească nume de cântăreți și expresii în engleză care exprimă secretul acelui paradis al distracțiilor. Nadine, psihiatra, îi traduce lui Lucien: children of flowers, summer of love…

Dar el n-are nevoie să știe engleză ca să pătrundă în lumea aceea lejeră, permisivă, în care poți merge descult, ca perechea de îndrăgostiți de pe ecran, fără să te judece nimeni că ai hainele boțite, părul ciufulit sau că fumezi un joint. O lume fără rivalități, fără frustrări, fără obsesia de a strânge bunuri.

Un bucătar servește mâncare: tinerii își întind castronul, se așază, mănâncă, ascultă muzică, visează…

— Mâncarea e gratis, le explică Kate. Și pe strada asta e un magazin de unde luăm tot ce ne trebuie, fără să plătim. Și marijuana, la fel… Pe fata asta o cunosc, merge la un doctor care nu cere nimic de la pacienți…

Nadine șoptește, parcă temându-se să nu rupă fluxul imaginilor:
— Dar tu… n-ai fost filmată deloc?

REVIEW-URI