Profeția, volumul 4 din seria Titanii - Jennifer L. Armentrout

 

... palelede vant din jurul meu îmi aruncau peste obraji șuvițe subțiri de păr blond care‑mi scăpaseră din coc. Aerul de seară târzie era încă rece pentru mijlocul lui iunie, cel puțin față de cum eram obișnuită, căci crescusem în partea de sud a statului Missouri, unde vremea în această perioadă a anu‑ lui era fierbinte ca un fund de drac.

 

Totuși, aveam impresia că aici, între dealurile din Dakota de Sud, nu se făcea niciodată atât de cald. Inspirând adânc, m‑am concentrat la un bolovan mare și cenușiu. Probabil se afla acolo de la începuturile timpului. Ri‑ dicând brațul, am canalizat eterul din vene. Puterea mea nu mai era stăvilită de o pereche de brățări nu tocmai obișnuite.

 

Era o senzație tare plăcută să am din nou puterea aceea, mai ales acum, când îmi venea să arunc în aer lucruri. Eram foarte supărată pe un zeu cu părul blond. În loc să dau furia la o parte, ca de obicei, am canalizat‑o spre akasha, cel mai periculos element cunoscut muritori‑ lor și nemuritorilor. Nu cu mult timp în urmă, să manevrez elementul aer fusese dificil pentru mine.

 

Uneori, voiam să mișc ceva și sfârșeam prin a‑i da foc. De aceea, Luke stătea departe de mine când exersam cu elementele. Mi‑am imaginat bolovanul ridicându‑se în aer și am păs‑ trat imaginea. Puterea curgea prin mine. La început, nu s‑a în‑ tâmplat nimic.

 

Apoi, bolovanul a început să se clatine, de parcă s‑ar fi cutremurat pământul. O clipă mai târziu, s‑a mișcat, ca și cum o mână mare l‑ar fi luat de jos. Mirosul de pământ fer‑ til a umplut aerul, când bolovanul s‑a desprins de la pământ și s‑a ridicat...