Protocolul Varsovia - Steve Berry

Protocolul Varsovia - Steve Berry

... cunoașterea înseamnă putere.
Dar obținerea ei aducea cu sine nişte provocări. Lăcomia rămânea o motivație universală, aşa că banii funcționau de obicei. Trocul aducea şi el rezultate. Nu-l deranja o înțelegere obținută cu greu, fiindcă aşa era natura jocului.

Dar spionii? Îi detesta.
Brațele și picioarele bărbatului care stătea în fața lui erau lipite de scaunul din metal. Un fir ii intra pe gură până în esofag, cu mărimea aleasă cu grijă, destul de subțire încât să nu declanşeze reflexul faringian, dar suficient de gros încât să îşi facă treaba.

La capătul său atârna un cioc metalic, conductor, iar celălalt capăt era conectat la un transformator electric. Amatorii ar fi lucrat la exterior, smulgånd, răsucind, bătând sau lovind cu piciorul ca să scoată informația, El prefera o metodă mai rafinată. Această tehnică administra un dis-confort mai profund şi mai dureros şi aducea și beneficiul suplimentar de a nu läsa urme.

Arătă cu degetul.

- Cine te-a trimis?

Niciun răspuns.
Se uită la asociatul său. Lucra de mult timp cu Vic DiGenti. Drumurile lor se intersectaseră prima dată în fostul său domeniu de activitate, unde aflase că Vic putea face aproape orice.

Şi slavă Domnului! Toți aveau nevoie de un camarad. Laurel şi Hardy. Martin, Lewis. El îl avea pe Vic. Un bărbat slab şi cioturos, cu părul drept şi negru şi ochii cenuşii şi înguşti. Un om care vorbea puțin, dar de o mare discreție și de o loialitate absolută, toate astea pe lân-gă o lipsă totală de lăcomie.

li făcu semn şi Vic răsuci reglajul transformatorului.

Ochii bărbatului legat de scaun se făcură mari când curentul trecu prin firul subțire în jos, pe gåt. Corpul se zbātu în legături. Nu se auzi niciun sunet, căci unul dintre efectele secundare ale acestei...

REVIEW-URI