Proverbe, zicatori, ghicitori

...''Proverbe, zicatori, ghicitori''... bogăţia de semnificaţie a paremiologiei populare exprimă genul creator al poporului român, din cele mai îndepărtate timpuri. Modul ingenios în care se valorifică un larg tezaur artistic, plin de înţelepciune şi frumuseţe, explică atracţia adulţilor, dar şi a copiilor pentru genul aforistic, fiind un capitol important al folclorului nostru. Reflectând realitatea prin transfigurare artistică, aceste specii literare devin, implicit, modalităţi specifice de cunoaştere, elementul de specificitate fiind dat de limbajul lor particular.... proverbele sunt cunoscute ca formulări concise şi sugestive, de obicei ritmice şi uneori ritmate, ce exprimă rezultatul unei lungi experienţe de viaţă. Majoritatea creaţiilor de acest tip se spun întotdeauna pentru a ilustra şi întări o idee, o concluzie, pentru a reliefa învăţătură, exprimate implicit sau explicit, cu valabilitate generală, având, de regulă, o accentuată forţă morală. Proverbele oglindesc îndeosebi viaţa ţărănească, comportându-se ca specii folclorice anonime, colective, cu o foarte largă circulaţie, diversificându-se şi evidenţiind multitudinea sensurilor şi înţelesurilor, de o reală forţă educativă. Interferând cu literatura folclorică, unele paremii sunt folosite de oameni în conduita obişnuită şi se comportă ca nişte strigături, ce caracterizează succint şi plastic o serie de împrejurări ale vieţii, altele se apropie de atmosfera ghicitorilor. Zicătorile, deşi au implicate adesea concluzii, atitudini în înţelesul lor, în mod obişnuit acestea nu sunt exprimate direct, ci doar sugerate, rolul lor fiind de a reliefa o idee, un sfat, de a preveni asupra vreunui rău sau a susţine o afirmaţie. Ghicitorile, ca forme artistic-literare ale genului aforistic, numite şi cimilituri, se definesc, prin notele descriptive, ca fiind jocuri de metafore ce solicită agerimea minţii omului pentru identificarea, prin asociaţii logice, a obiectelor şi noţiunilor, transfigurate în nuanţe sugestive. Diversitatea ghicitorilor oglindeşte evoluţia folclorului românesc, prin bogăţia temelor şi variantelor reliefate. Comori de înţelepciune şi meditaţie adâncă, formele paremistice caracterizează o limbă veche, închegată, originală, aptă de orice expresie, constituind şi un izvor de inspiraţie pentru scriitori.