Proximităţi şi mărturisiri. Jurnal - Ioan Pintea

Proximităţi şi mărturisiri. Jurnal - Ioan Pintea

... Minuni și minuni. În general, atunci când vorbim despre vindecarea orbului din naștere, în zi de sâmbătă (Ioan 9, 1-41), insistăm pe minunea vindecării, nu pe minunea cunoașterii lui Iisus.
Faptul că Iisus a scuipat jos, a făcut tină din scuipat și a uns cu tină ochii orbului, iar acesta a văzut, constituie miezul miracolului pentru majoritatea predicatorilor.

Pentru orb însă, supus tuturor provocărilor, verificărilor și întrebărilor — pe care le acceptă cu credință și cu o supremă ironie — și care dă răspunsuri clare, precise, needulcorate și adânc teologice („Eu sunt”; „Omul care se numește Iisus a făcut tină și a uns ochii mei”; „Un lucru știu: că, fiind orb, acum văd”) — miracolul stă în altă parte.

Mare teolog, teribil profesor de teologie dogmatică, mai aprig decât vecinii și fariseii care îl examinează din toate părțile și în toate felurile, orbul din naștere dobândește, prin darul vederii, adevărata cunoaștere despre Iisus.
Nu minunea tămăduirii, ci minunea cunoașterii exacte! Tocmai în aceasta stă adevărata minune — zice, cu credință și neînduplecat de nimic altceva, orbul:
„Că voi nu știți de unde este, și El mi-a deschis ochii.”

Pe loc, cel vindecat devine mărturisitor și apărător, cu argumente irefutabile, al Domnului.
Și Domnul, Care este credincios omului cu credință puternică, i Se descoperă total:
„L-ai și văzut! Și Cel ce vorbește cu tine, Acela este.”

Faptul că unii dintre farisei (care, culmea, erau cu El) cad sub povara întrebării: „Oare și noi suntem orbi?” spune multe despre această minune.

REVIEW-URI