Psihologia jocurilor video

...''Psihologia jocurilor video''... nu vrem sub nici o formă să pretindem că violenţa din jocurile video nu lasă vreo urmă asupra jucătorilor. Ea are efecte şi produce consecinţe, asta e sigur, dar care sunt ele? Nu întotdeauna cele pe care ni le imaginăm. Desigur, există un efect comun la toţi cei care urmăresc spectacole violente în mod repetat, un efect numit „desensibilizare". Asta înseamnă că cel care asistă la scene repetate de violenţă sfârşeşte prin a se obişnui cu faptul că violenţa este ceva normal. Dar asta nu înseamnă că toţi sunt gata să treacă la fapte... …numeroase întrebări frământă părinţii şi profesorii: Jocurile video pot fi aliaţi in creşterea copilului, favorizând dezvoltarea diferitelor abilităţi sau sunt nocive şi creează dependenţă? Sunt ca nişte monştri ascunşi în spatele ecranului care vor devora copiii? Există o frontieră de netrecut între şcoală şi jocurile video? Este posibilă vindecarea tulburărilor psihice cu ajutorul lor? … cum să înţelegem puterea jocurilor video, fără să le recunoaştem mai întâi seducţia? Cartea de faţă ne introduce în lumea interioară a jucătorului, a relaţiei dintre el şi lumea virtuală, demontând resorturile interioare ale fascinaţiei exercitate de jocurile video. Scrisă într-un limbaj clar, cartea se adresează tuturor celor interesaţi de psihologia jocurilor video. Dacă un adolescent angoasat de prezent îşi găseşte confortul în faţa ecranului şi a consolei, asta se întâmplă până la urmă pentru că jocurile îi alimentează stima de sine. În timp ce părinţii îşi fac griji pentru viitorul său, iar el se întreabă ce va face în viaţă, jocurile îl liniştesc: de fiecare dată când depăşeşte o etapă primeşte mesaje de încurajare din partea calculatorului, noi puncte de viaţă şi rezistenţă, noi arme şi chiar felicitări de la ceilalţi jucători dacă joacă în reţea. O ocazie de a se simţi în sfârşit apreciat, nu doar ca un elev mediu sau mediocru care „dacă va continua tot aşa, nu va face nimic în viaţă". CUPRINS: Introducere. Masca şi vertijul 1. Părinţi neliniştiţi Pierduţi intr-o lume necunoscută Jocuri parcă din altă lume Jocuri ce oferă o lume "E vina jocurilor video!" Jocurile video împotriva reuşitei şcolare Discursul ambiant Nici înger, nici demon 2. Un calmant minunat Insecuritate la toate nivelurile SOS: jocurile video Ecranul este casa mea Renunţarea paşnică la copilărie Despărţirea de mama–tata De la păpuşi la personajele virtuale Buna gestionare a diverselor angoase Autoreglarea: nici prea mult, nici prea puţin 3. Jocul ca o construcţie de sine Întoarcerea in copilărie Jocul video, un interlocutor special Un laborator pentru încercări De la virtual la real Prietenii mei, reperele mele Jocuri de fete, jocuri de băieţi Binele, răul 4. Prin desişul jocurilor video Suporturi variate Online, offline Jocurile-platformă Jocurile de simulare Jocurile de aventuri Jocurile de tragere Jocurile de strategie Amestecuri permise 5. Să ne jucăm pentru a învăţa… altfel Bravo, eşti cel mai bun! Ritualuri vestimentare Un nou mod de gândire Agilitatea intelectuală Jocuri foarte serioase Dexteritate manuală şi vizuală Un spaţiu al creaţiei Un bonus estetic Spune-mi o poveste Un instrument de socializare: depăşim eşecurile împreună! 6. Eu şi avatarul meu suntem totuna? Mai multe avataruri sau niciunul! Fantasma depersonalizării Nu doar un obiect… Întâlniri facilitate Fără cenzură! Flashback Redobândirea încrederii de sine Jocul video ca mediere 7. Ascundeţi această violenţă O dezbatere trunchiată Insuficienţele catharsisului Agresor, victimă sau salvator? Fiecare cu povestea lui Trecerea la fapte? O violenţă istorică Violenţă simbolică şi violenţă narcisică Focalizare pe GTA 8. A devenit oare dependent? Să nu ne precipităm! Mai bine "dependenţă" decât "adicţie" Cinci categorii de jucători O scară a riscurilor Să repunem lucrurile pe făgaşul normal Substitut familial De la cantitativ la calitativ Semne alarmante 9. Să-l ajutăm să se detaşeze Mijloace radicale? Un contract? De ce nu? Un NU hotărât abandonului şcolar Seminţe care vor încolţi Fără critici gratuite Plăcerea de a povesti Acceptarea uşii închise Consultaţia psihologică, o soluţie? Părinţii nu trebuie culpabilizaţi! 10. Să previi e mai uşor decât să vindeci Importanţa jocurilor tradiţionale pentru micuţi Playmobil şi WOW, aceeaşi înfruntare? Tentaţia abandonului Programul orar Norme credibile Normele şi limitele lor Un interes comun Concluzie Autor: Serge Tisseron