Psihologie pozitiva aplicata in educatie - Valeria Negovan

Psihologia pozitivă - ştiinţă şi practică a construirii vieţii pozitive la nivel individual şi comunitar
Toate exegezele care îşi asumă clarificarea identităţii academice şi profesionale a psihologiei pozitive încep prin a o defini ca orientare (abordare, direcţie, perspectivă sau mişcare) „nouă” în psihologie. Termenul de „nou” implică, în primul rând, ideea de „altceva”, de „diferit” faţă de orientarea psihologiei de după cel de-al doilea război mondial.

 

Precizia cu care este menţionată perioada celui de-al doilea război mondial ca punct de referinţă pentru argumentarea noutăţii psihologiei pozitive nu trebuie să surprindă dacă este înţeleasă în contextul celuilalt termen de referinţă utilizat de reprezentanţii ei, respectiv obiectivele (misiunea) psihologiei ca ştiinţă şi ca profesie.

 

În anul 1998, în discursul susţinut la preluarea funcţiei de preşedinte al Asociaţiei Americane de Psihologie (American Psychological Association/ APA), în care anunţă „lansarea” psihologiei pozitive, M. Seligman, se referă la faptul că înaintea celui de-al doilea război mondial psihologia şi-a afirmat trei obiective, respectiv „a vindeca bolile mintale, a face viaţa oamenilor mai productivă şi mai împlinită şi a identifica şi cultiva talentul” (apud Seligman şi Csikszentmihalyi, 2000, p. 6; a se vedea şi articolul intitulat „Psychology's Forgotten Mission”, publicat în „APA Monitof”, 1999, apud Snyder şi Lopez, 2007, pp. 4 - 5).

 

Reprezentanţii psihologiei pozitive consideră că după cel de-al doilea război mondial, ultimele două obiective au fost neglijate, ceea ce a deformat mesajul psihologiei în ansamblul ei, pentru că, aşa cum precizează Seligman (2005), „Psihologia nu este doar studiul bolii, vulnerabilităţilor şi deficienţelor, repararea a ceea ce este greşit, este, în aceeaşi măsură, studiul calităţilor şi virtuţilor umane şi construirea a ceea ce este bun şi frumos în viaţa omului şi a societăţii” (p. 4). În consecinţă, psihologia pozitivă îşi propune reîntoarcerea la cele două obiective neglijate prin „fructificarea a ceea ce se ştie deja despre ceea ce face ca...