Puterea vindecatoare a credintei - Michele Cushatt

În vreme ce tata a trăit 27 de ani fără credință, eu nu-mi amintesc o singură zi fără forța ei călăuzitoare. Primele mele amintiri cuprind imagini de la slujbele duminicale de la biserică, lecții biblice pe tăblițe din textil, imnuri religioase și armonii pentru patru voci, ospețe pline de prieteni și vase din Pyrex de 9/13 centimetri, pline cu macaroane cu brânză.

 

Nu-mi amintesc să nu fi crezut vreodată în Iisus. Povestea mea este una bogată, presărată deopotrivă cu practici religioase și activități comunitare, toate oferindu-mi o temelie solidă de credință care îmi este de mare folos și în ziua de azi.

 

Chiar și așa, pentru a ține piept supliciilor experienței omenești, un suflet are nevoie de mai mult decât o religiozitate întemeiată pe reguli. În ultimii 30 de ani, viața mea a fost ciuruită de o serie de vijelii semnificative: divorțul și viața de mamă singură.

 

Recăsătoria, familia vitregă, provocările ridicate de educația copiilor. Conflicte și dezbinări legate de biserică. Îngrijirea și adopția a trei copii cu un trecut traumatic. Oameni dragi, cu afecțiuni mintale grave și cu probleme de sănătate.

 

Diagnosticul de cancer pancreatic al tatălui meu și decesul lui ulterior. Apoi, propriul diagnostic de cancer: carcinom cu celule scuamoase al limbii. Nu doar o dată, ci de trei ori.

 

Al treilea diagnostic și tratamentul prelungit care i-a urmat au fost cele care aproape m-au distrus. Spre finele acelor luni de suferințe de neînchipuit, doar rugăciunile m-au ținut în viață...