Ramai cu mine (Jennifer L. Armentrout)

Ramai cu mine (Jennifer L. Armentrout) …pana la varsta de 21 de ani, Calla n-a avut parte de multe lucruri. N-a fost sarutata niciodata, n-a vazut niciodata oceanul, n-a ajuns niciodata intr-un parc de distractii. In schimb, in timp ce crestea, a fost martora anumitor lucruri pe care un copil n-ar trebui sa le vada. Inca poarta urmele fizice si sufletesti ale traiului impreuna cu o mama dependenta de alcool si de droguri, pe nume Mona. Fragmente din carte: …s-ar putea crede că problema cea mai presantă la ordinea zilei ar fi aceea că Isaiah, fie el şef al unei reţele de traficanţi de droguri, fie nu, şi-ar trimite acoliţii la Monas, numai că eu, naivă din fire, nu o consideram astfel. Stăteam în bucătărie şi privirea mi se plimba de la sticla de José şi cele două ţoiuri pe care Jax le luase, de asemenea, din bar, spre actuala şi uriaşa pacoste din faţa ochilor mei. Buzele lui pline se arcuiseră la un colţ într-un zâmbet lenevos, potrivit ai expresia lenevoasă a ochilor căprui. Stătea rezemat de blatul de lucru, cu braţele lui bine conturate încrucişate pe piept. O pacoste atrăgătoare, e drept, dar pentru mine tot o pacoste era. — Nu, am zis, probabil pentru a zecea oară. Ajunseserăm acasă de vreo patruzeci de minute, şi fiecare dintre aceste minute se scursese cu el îmbiindu-mă să iau o duşcă, iar eu enumerându-i diferite motive pentru care nu puteam să accept. Nici măcar pentru o clipă el nu-şi pierduse răbdarea. Nici măcar o dată nu se înfuriase. Nici măcar o dată nu încercase să se amuze pe seama faptului că eu nu voiam să beau. Şi de fiecare dată fusesem nevoită să mă împiedic să-i spun motivul adevărat pentru care nu beam. Începeam şă rămân în pană de pretexte, iar privirea mi se tot îndrepta spre paharele pline. Am înghiţit în sec, frustrată şi... pur şi simplu, frustrată de-a binelea. Nu se putea spune că n-aş fi vrut să beau niciodată. Ba voiam. Voiam să cunosc şi eu ceea ce părea să le facă plăcere tuturor, inclusiv mamei mele. Beţia însemna pentru mine o mare necunoscută. Multe lucruri erau pentru mine din categoria marilor necunoscute. Imi venea să mă azvârl pe podea şi să mă tăvălesc ca un ţânc, aşa cum făcea odinioară fratele meu; mi-am alungat gândul acesta, scuturând din cap. — Scumpi, trebuie să încerci. Măcar o gură. Mi-am întors repede ochii spre el. Imi făcea plăcere când îmi spunea scumpi, sau scumpo, ceea ce însemna dreaşa prostiei de pe tortul miresei neghiobilor. Privirile ni s-au întâlnit, şi genele alea dese, ochii ăia, sprâncenele alea, şi faţa aia... Ce naiba! Dacă faptul de a fi distrasă de un tip trăsnet, frumos la chip, mă făcea neputincioasă, atunci era bine măcar că recunoşteam asta despre mine...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review