Regatul luminilor

Regatul luminilor - Leigh Bardugo …ca de obicei, m-am arătat mulţimii într-un balcon dăltuit în piatră, cu braţele desfăcute, tremurând în veşmintele mele ieftine, şi m-am străduit să fac o impresie bună. Kefta mea era o cârpitură: petice din rochia pe care o purtam în noaptea când fugisem de la palat, cusute laolaltă cu bucăţi din nişte draperii stridente care, din câte mi s-a spus, fuseseră aduse de la un teatru defunct, aflat undeva lângă Sala. Era împodobită cu mărgele luate de la candelabrul din foaierul teatrului, iar broderiile de la manşete deja începuseră să se deşire. David şi Genya făcuseră tot ce le stătuse în putinţă, dar sub pământ nu aveau la dispoziţie prea multe mijloace. De departe, rochia reuşea să impresioneze, întrucât sclipea ca aurul în lumina ce părea să mi se reverse din palme, împrăştiind raze scânteietoare pe chipurile extaziate ale credincioşilor mei, care stăteau înghesuiţi în fundul peşterii, la mare distanţă de mine. Dar de aproape, era plină de petice şi avea o strălucire falsă. La fel ca mine. Sfânta zdrenţăroasă. Vocea Aparatului bubuia în Catedrala Albă, iar mulţimea se legăna cu mâinile ridicate şi cu ochii închişi...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review