Regii blestemaţi. Regele de fier, vol. 1

Regii blestemaţi. Regele de fier, vol. 1 - Maurice Druon …din carte: …la masa ingustă, unde scrisese singur toată noaptea - căci regele dorise să nu aibă nici secretar, nici grefier -, confruntă foile interogatoriului şi le aranjă într-o invelitoare din piele. Apoi, cu un oftat, se îndreptă spre uşă şi ieşi. Atunci schingiuitorii se apropiará de Gautier şi Filip d'Aunay, încercând să-i ridice in picioare. Cum nu reuşeau, luară in braţe, aşa cum iei nişte copii bolnavi, acele trupuri care fuseseră torturate şi le carară până în celula învecinată. Vechiul castel Pontoise, care acum servea doar ca închisoare şi căpitănie a arcaşilor, se afla la o jumătate de leghe de reşedinţa regală de la Maubuisson. Nogaret făcu drumul pe jos, escortat de doi sergenţi ai intendentului regal. Mergea repede în aerul rece al dimineţii încărcat de miresmele pădurii umede. Fără să răspundă la salutul arcaşilor, traversă curtea castelului Maubuisson şi pătrunse în încăperi, fără să bage în seamă şoaptele, figurile ca de înmormântare ale şambelanilor şi ale gentilomilor din sala de gardă. - Regele, ceru el. Un scutier se grăbi să-l conducă spre apartamente, şi păstrătorul sigiliilor se trezi faţă in faţă cu familia regală. Filip cel Frumos era aşezat, cu cotul sprijinit de braţul jilţului şi bărbia in palmă. Pungi vineţii i se conturau sub ochi. Lângă el stătea Isabella. Cele două cozi aurii care ii încadrau faţa îi accentuau asprimea. Ea eraartizana tragediei. Pentru ceilalţi ea era răspunzătoare de nenorocire şi, prin legătura ciudată care îl uneşte pe denunţător de vinovat, aproape că se simţea acuzată. Monseniorul de Valois bătea darabana pe marginea unei mese şi dădea din cap, ca şi cum îl supăra gulerul. Al doilea frate al regelui sau, mai exact, fratele vitreg, monseniorul Ludovic de Franţa, conte d'Evreux, calm şi îmbrăcat modest, era şi el de faţă. în fine, grupaţi in nefericirea lor comună, erau principalii interesaţi, cei trei fii ai regelui, peste care se abătuse nenorocirea odată cu ridicolul: Ludovic de Navarra, scuturat de accese de tuse nervoasă, Filip de Poitiers, încremenit in strădania de a fi calm, şi, în fine, Carol, cu frumoasele lui trăsături de adolescent răvăşite de prima suferinţă. - Fapta a fost mărturisită, Nogaret? întrebă Filip cel Frumos... ………………. Crime, războaie şi trădări, minciuni şi senzualitate, prăbuşirea unei mari dinastii şi intrigile politice care au influenţat decisiv istoria Franţei. „Blestemaţi! Blestemaţi! Blestemaţi fiţi cu toţii până la a treisprezecea spiţă a neamurilor voastre!“

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review