Regina sudului

...''Regina sudului'' Nume: Mendoza Prenume: Teresa Naționalitate: mexicană Văduva unui pilot de avion în slujba cartelului Juarez. Fugară în Spania, arestată și condamnată la închisoare. Împreună cu Patricia O’Farrell, cu care leagă o strânsă prietenie în detenție, Teresa ajunge în fruntea unui uriaș imperiu al drogurilor, creând o adevărată rețea de afaceri clandestine în Rusia, Italia, Maroc și Columbia. Femeie de afaceri inteligentă și îndrăzneață, puternică, dar și temută, „Regina Sudului“ duce o viață discretă, în deplină singurătate. Din praful străzilor mexicane în apele scânteietoare ale coastelor marocane, în Gibraltar și în Spania, „biografia“ fascinantă a Teresei Mendoza ne dezvăluie viața unei femei care nu are decât o alegere: aceea de a supraviețui. „Forța epică a lui Vargas Llosa se întâlnește fericit cu poveștile lui Carlos Fuentes și cu subtilitățile lui Gómez de la Serna. Iată un bestseller care chiar este și o carte de bună literatură.“ Bedros Horasangian „Cu bestsellerul Regina Sudului, Arturo Pérez-Reverte demonstreazǎ cǎ literaturii de bunǎ calitate îi prieşte puseul de adrenalinǎ. Cǎ se poate ca studiul de personaj sǎ rimeze cu thrillerul. Cǎ scenele de acţiune se simt în largul lor şi într-un roman 2 în 1. Şi mai spune ceva: poate că multiculturalismul s-a nǎscut în afara legii.“ Alexandra Olivotto, Dilemateca ………………………………… Fragment din carte:... intotdeauna crezusem că narcomelodiile mexicane erau nişte cântece şi nimic mai mult, iar Contele de Monte Cristo era un roman şi nimic mai mult. I-am spus acest lucru Teresei Mendoza în ultima zi, când a acceptat să mă primească, înconjurată de bodyguarzi şi de poliţişti, în casa în care locuia, din cartierul Chapultepec, statul Sinaloa. L-am pomenit pe Edmond Dantès, întrebând-o dacă citise cartea, iar ea mi-a adresat o privire tăcută, atât de lungă încât m-am temut că discuţia noastră avea să se termine chiar atunci. Apoi s-a întors către ploaia care lovea în geamuri şi nu ştiu dacă o umbră a luminii cenuşii de afară ori un zâmbet ingândurat i-a desenat pe buze o expresie stranie şi crudă. …………………………………... trase o înghiţitură scurtă, în picioare, fără să-şi ia ochii de la mine. Era mai scundă decât părea în fotografi i sau la televizor, însă mişcările ei erau tot liniştite şi sigure: fi ecare gest părea să se înlănţuie cu următorul în mod fi resc, fără nici o improvizaţie sau ezitare. Poate că de-acum nu mai ezită niciodată, m-am gândit imediat. Am constatat că, la treizeci şi cinci de ani, era oarecum atrăgătoare. Mai puţin, poate, decât în fotografiile recente şi în cele pe care le văzusem eu, ici şi colo, păstrate de cei care au cunoscut-o de cealaltă parte a Atlanticului. Autor: Arturo Perez-Reverte