Rezistenta - Jennifer A. Nielsen

Rezistenta - Jennifer A. Nielsen

Germania ne-a invadat, iar capitala a fost mutată de la Varșovia la Cracovia. Prin fluturarea steagului alb de către țara noastră a început a doua mea viață: îndurarea ocupației.

Imediat au fost instituite legi și reglementări noi, cele mai multe dintre ele vizând poporul meu. Tancurile germane străbăteau străzile — în special pe cele din cartierele evreiești — anunțând prin megafoane că toți evreii trebuie să se înregistreze la noul guvern.

— Să n-o faceți! — i-am avertizat pe părinții mei. — Nu le dați numele noastre!

L-au auzit, doar Papa a preferat întotdeauna să fie precaut.
— Pedeapsa pentru refuzul de a te înregistra este moartea, a spus el.

Poate că așa era, dar aveam un sentiment oribil: că și pedeapsa pentru înregistrare era, de asemenea, moartea.

După numai câteva săptămâni, invadatorii ne-au intrat cu forța în case, cu ordinul de a percheziționa toate locuințele evreiești. Ne-au cercetat meticulos sertarele, dulapurile și șifonierele; ba chiar au tăiat salteaua de pe patul Sarei, ca să caute înăuntru.

Ne-au confiscat în mod oficial bijuteriile și valuta străină, pe care nu aveam voie să le păstrăm. Neoficial, au luat tot ce au vrut: haina de blană a mamei — un cadou de aniversare de la Papa —, vioara pentru care tata economisise luni de zile. Ne-au aruncat cărțile de rugăciuni în piață și le-au dat foc, doar pentru că puteau s-o facă.

La momentul respectiv, m-am simțit ușurată, gândindu-mă că mie nu-mi luaseră nimic.
Dar aveau s-o facă. Foarte curând, aveau să ia totul.

Distrugerea lor a continuat în tot orașul, aidoma unui incendiu flămând. Monumentele noastre naționale au fost jefuite, sinagogile au fost arse, iar statuia de bronz a poetului nostru național, Adam Mickiewicz, a fost luată ca să fie retopită.

REVIEW-URI