Rochia neagra - Deborah Moggach

 

... a fost un fel de nebunie. Mi-am dat seama de asta la momentul respectiv. Cum putea o femeie ca mine să fie capabilă de aşa ceva? Dar fusesem trădată în mod oribil şi eram în stare de şoc.

 

Eram în cădere liberă, cu toate ramurile tăiate, nimic care să mă prindă în cădere. Și mă simţeam nespus de singură.

Nici asta nu e o scuză, dar poate că tu nu ai trecut niciodată prin asta. Singurătate urlătoare, lună după lună. Eram singură când a sosit scrisoarea avocatului.

 

Niciun Greg lângă mine, să se uite la acele cuvinte care ştergeau viaţa noastră împreună. Despre ce este vorba? Lasă-mă pe mine. Probabil că a ajuns la o adresă greşită.

 

Eram singură când maşina s-a stricat pe North Circular Road, la ora unu dimineața. Când un canal s-a blocat şi apa a curs pe pereţi. Când un instalator m-a jefuit, iar laptopul meu s-a blocat.

Eram singură când a sosit un veterinar cu obrajii roz - abia căsătorit, mi-a spus pentru a eutanasia câinele. Am pus Joni Mitchell, cântecul ăla despre iubitul ei ca- re-şi adulmecă degetele, în timp ce se uită la picioarele chelneriţei, capul lui Sidney s-a lăsat în jos şi s-a odihnit, ca o greutate moartă, în poala mea.

 

Aşa că asta a fost. Aveam şaizeci şi nouă de ani şi eram singură pentru prima dată în viața mea. Prietena mea Azra a spus: „Bine că ai scăpat. Greg a fost un ticălos, pot spune asta acum. Nu ești prea bătrână ca să-ţi găseşti un alt bărbat. Du-te în parc. Sunt destui acolo, care-şi plimbă câinii".

„Eu nu mai am câine."
„Încă mai ai lesa lui, nu-i aşa? Plimbă-te prin jur strigând Sidney, Sidney."
„Cineva va veni să te ajute."
Am râs un sunet surprinzător; nu mai râsesem de săptămâni întregi. Azra putea să-mi facă asta. Glorioasa Azra, întinsă pe jos, pe canapeaua mea, într-un fum de ţigară. Doamne, o iubeam.
Greg nu s-a luptat cu mine pentru casă. Trecuse pe un plan mai înalt; m-a făcut să fiu conştientă de asta. Casa familiei noastre se transformase într-un depozit de vechi