Sacrificiul - Chico Xavier

Sacrificiul - Chico Xavier

SACRIFICIILE IUBIRII

Peisajul era înconjurat de întuneric era o regiune de nedescris în limbile omeneşti. Suprafața terenului era formată din materii diferite de cele care compun solul Pământului: o suprafață brăzdată de cărări întortocheate, printre arbuşti piperniciți care semănau cu cactuşii deşerturilor. În peisajul întunecat ale acestui cadru sumbru, orizontul se pierdea în depărtare, ca și când era ora unui amurg apăsător. Era rece, răceală accentuată de rafale puternice de vânt rece, umed, care lăsa o senzație vagă de plånset tånguitor in aer. Locul acela era ca un tărâm trist de exil pentru nelegiuiți condamnaţi la pedepse grave. Cu toate acestea, se puteau auzi voci venind de la nişte prizonieri plini de așteptare şi speranță, deşi erau aproape complet acoperite de vânt. Într-o peșteră ferită, întunecată, un mic grup de spirite vinovate discutau despre marile lor planuri de viitor. Robele lor ciudate şi glugile mari ii făceau să arate ca slujitorii unui cult straniu. Unii dintre ei păreau neliniştiţi şi înspăimântați, în timp ce alții exprimau o profundă descurajare în ochi. Acum, spuse unul dintre ei, care părea să fie mai important, trebuie să ne reînnoim idealurile; trebuie să dăm un nou impuls voinței noastre slăbite. Trecutul a dispărut de mult şi noi trebuie să ne adunăm toate puterile pentru incercările care vor veni. Providența milostivă a Celui Atotputernic ne oferă ocazia de a avea noi experiențe pe Pământ...

REVIEW-URI