Sfarsitul eternitatii - Isaac Asimov

 

... Andrew Harlan intră în cronoscaf. Acesta era perfect rotund şi încăpea lejer într-un tunel vertical format din tije distanţate ce străluceau într-o ceaţă invizibilă, la aproape doi metri deasupra lui Harlan. Bărbatul acţionă comenzile şi mişcă maneta de pornire, ce funcţiona lin.

Cronoscaful nu se urni.

Harlan nici nu se aşteptase să o facă. Bănuise că nu se va mişca; nici sus-jos, nici stânga-dreapta, nici în faţă sau în spate. Şi totuşi, spaţiile goale dintre tije se topiseră într-un vid cenuşiu, solid la atingere şi, cu toate acestea, imaterial.

 

Mai exista, de asemenea, şi fiorul uşor din măruntaie, senzaţia (psihosomatică?) vagă de ameţeală care îi spunea că tot ce conţinea cronoscaful, inclusiv persoana lui, zorea prin timp, spre Eternitate.

Se îmbarcase în cronoscaf în S 575, baza de operaţiuni ce îi fusese repartizată cu doi ani mai devreme. La momentul acela, S 575 era cel mai îndepărtat viitor în care călătorise vreodată. Acum se deplasa spre S 2456.

In circumstanţe obişnuite, s-ar fi simţit niţel descumpănit de această idee. Secolul său nativ era departe în trecut, S 95, ca să fim mai exacţi, o epocă extrem de restrictivă în privinţa energiei atomice, vag rustică, ataşată de lemnul natural ca material de construcţii, exportând anumite tipuri de băuturi distilate către aproape oriunde în timp şi importând seminţe de trifoi.

 

Chiar dacă Harlan nu mai fusese în S 95 de când începuse formarea specială şi devenise novice la vârsta de cincisprezece ani, la mutarea cuiva de „acasă" în extratimp exista întotdeauna sentimentul nostalgiei. In S 2456 avea să se afle la aproape două sute patruzeci de milenii distanţă de timpul lui nativ, iar asta însemna o distanţă respectabilă chiar şi pentru un Etern călit.

Aşa s-ar fi petrecut lucrurile în circumstanţe obişnuite, dar, în acest moment, Harlan nu prea avea dispoziţia de a se gândi la orice altceva în afara faptului că documentele îi atârnau grele în buzunar, iar el era încordat şi puţin confuz...

Gesturile mecanice ale mâinilor opriră cronoscaful în mod corect şi în secolul potrivit.