Sfarsitul lumii la Breslau - Marek Krajewski

 

... când Rast a întins mâna după platoul cu aspic pentru a-l duce înapoi la bucătărie, Franz Mock l-a prins pe chelner de mână şi şi-a tăiat cu furculiţa o bucată mare din capul de porc.

-    Am plătit, mănânc.

Franz era palid şi lui Rast i s-a părut că seamănă cu un beţiv care cândva răsturnase cu o singură mână o masă în restaurantul lui.

-    Eu ştiu că un simplu maistru feroviar nu poate fi un exemplu pentru fiul său, dar ţi-am spus de atâtea ori: fă-te inginer la Căile Ferate, vei câştiga mulţi bani şi vei merge an de an la Sopot. Nu mă asculţi şi vrei neapărat să studiezi un jidan.

-Tată, eu sunt poet.

Erwin îşi frângea mâinile nervos.

-    Vreau să fac ceea ce-mi place...

Irmgard i-a făcut semn lui Rast să iasă din încăpere. Rast a luat platoul cu resturile de aspic, dar Franz Mock l-a oprit iar.
-    Ce-mi place, ce-mi place, a izbucnit el, iar bucăţele de carne au aterizat odată cu saliva pe faţa de masă. Eşti poponar sau ce? Poeţii sunt fie poponari, fie nişte împuţiţi de jidani. Şi tu ce poezii scrii? Numai despre stele şi maşini.

 

De ce nu scrii o poezie de dragoste unei femei? Gata, ştiu, ştiu: noul tău belfer de literatură germană - el e cel care te împinge la curvişag!

-    Franz, încetează, altfel o să mă ţii minte!

Irmgard l-a fulgerat cu privirea mai întâi pe soţul ei, apoi pe chelner. Acesta i-a smuls din mână lui Franz Mock platoul cu resturile de cap de porc şi s-a întors precipitat în bucătărie.

 

A topit nişte unt într-o tigaie mare şi a pus în ea cartofi tăiaţi felii. Pe un alt ochi a aşezat o cratiţă cu friptură de berbec în sos gros. în sufragerie s-a aşternut tăcerea. A întrerupt-o peste o clipă o voce de copil capricios:

-    Ebi, şi tu ai fost cândva fascinat de literatura latină. Ai vrut să devii profesor. Şi tu ai fost poponar?
Rast a intrat cu un platou pe care era următorul fel de mâncare...