Sidi. O poveste de la graniţă - Arturo Pérez-Reverte

Sidi. O poveste de la graniţă - Arturo Pérez-Reverte

... după cele spuse de Ruy Diaz comandanților, totul consta în a îmbina cu iscusință puterea cavaleriei grele spaniole cu sprintena fugă înainte-înapoi a călărimii agarene, astfel încât ambele să aibă de câștigat și să-și acopere reciproc slăbiciunile.

Cât despre regele Zaragozei, acesta chemase soldați pedestrași pentru ca exercițiile zilnice să fie cât mai variate; astfel, câmpul se umpluse de o puzderie de bărbați care se năpusteau unii asupra altora, prefăcându-se că se înjunghie, de cai gonind în toate direcțiile, și de lănci cu vârful bont, ce se ridicau când păreau gata să lovească dușmanul închipuit.

Chiar și așa, întrecerea între creștini și musulmani ducea uneori la adevărate încăierări, iar medicul de campanie își umplea zilele îngrijind răni și oase rupte.

— E foarte bun maurul ăsta, spuse Minaya, arătând spre un soldat destoinic din oastea arabilor andaluzi. Se pricepe la călărie, iar ceilalți i se supun.
— A venit azi să se alăture oamenilor săi. Le va fi căpitan.
— Cum îl cheamă?
— Yaqub al-Jatib. După cum se vede, e unul dintre cei mai buni oameni ai lui Mutamán.

Se uitară îndelung la călăreț. Era vânjos și iute, înarmat cu o lorică ușoară, o daraqa de piele tăbăcită, coif și iatagan, și își mâna calul de parcă se născuse pe șa. Se făcea ascultat și se mișca firesc printre ai săi...

CUPRINS:

Prima parte. CALARI.
A doua parte. ÎN CETATE.
A treia parte. BATALIA.
A patra parte. SPADA.
Mulțumiri.

REVIEW-URI