Spectacol de gală - Fiona Davis

Spectacol de gală - Fiona Davis

În visele mele încă mai dansez.
Dar nu și în realitate. În viața reală îmi târșâi picioarele de colo-colo prin casa asta prea mare, aruncând la întâmplare orice-mi cade în mână în cea mai apropiată cutie de carton, fără să-mi bat capul să mai înfășor ceva în ziare vechi sau să mă asigur că, în cutia cu eticheta „living”, se află într-adevăr obiecte din acea cameră.

Muncitorii care mă ajută la mutat au mai multă grijă de lucrurile mele decât mine. De când am trecut de cincizeci de ani, descopăr că obiectele care mă înconjoară zilnic și-au pierdut farmecul.

Asemeni ceasului de pe polița șemineului, pe care îl ridic, uimită de cât de greu este. Afurisitul nu mai merge de vreo zece ani. Sau cratița de fontă Le Creuset, care zace degeaba într-un sertar. Nu am mai dat nicio petrecere de ani buni — și, clar, nu am de gând să mă apuc acum.

Unii ajung să strângă cu lăcomie tot ce au, fără să arunce nici măcar punga de plastic în care își fac cumpărăturile, dar nu e cazul meu. La drept vorbind, sunt încântată să văd cum ies pe ușă cutiile una după alta, ca un șarpe care năpârlește. Ies pe ușă, se urcă în camionul cel mare, care le duce la Armata Salvării.

Puținele lucruri rămase — printre care patul meu, o piesă de mobilier veche, și fotoliul meu preferat — vor fi trimise la garsoniera însorită din Sutton Gardens, o locuință asistată pentru cei de peste cincizeci și cinci de ani, unde poți să-ți vezi de viața ta în confortul propriei camere sau să te duci la ora de aqua gym, în funcție de programul zilnic...

REVIEW-URI