Strigatul naturii - Stefan Seclaman

 

... picăturile ploii se preling printre cetinile molizilor, scurgându-se pe solul umed acoperit cu frunze uscate și ferigi putrezite. Vântul lovește în norii coborâți, azvârlindu-i peste vârfurile arborilor. Învolburat, tulbure și rece, râul se izbește de stânci. Smulge bucăți din maluri, ducând în spinarea valurilor crengile doborâte de iarna care tocmai a trecut.

 

De la răsărit, de sub Vârful Negru, coboară un drum neumblat, năpădit de tufe și iarbă, rupt de râul năvalnic și strâns între pantele Văii Pietrosului. Cu spinările domoale, acoperite de păduri întunecate, munții ascund în locurile umbrite și ferite de soarele primăverii limbile lungi de zăpadă întărită. Încă mai năvălesc vânturile înghețate, venite din țara jnepenilor, dintre stâncile Vârfurilor Șureanu și Pătru.

 

Ici-colo se mai zăresc urmele țapinarilor, cioturile hidoase ale molizilor doborâți de oțelul nemilos. Mult a trecut de când nu s-a mai auzit strigătul toporului mușcând din lemnul arborilor. Glasurile oamenilor s-au dus, lăsând natura să-și cânte doina de jale. Sălbăticia a pus stăpânire pe drum, ascunzându-l între cetinile molizilor, și a tăbărât asupra cabanelor forestiere, lăsând în urmă un morman de lemne înghițite de ferigi și mesteceni tineri. Între trunchiurile înalte și groase ale pădurii, puieții îngrămădiți se luptă răsucindu-se pentru bruma de lumină cernită prin desișul acelor de molid.

 

 

 

Valea Pietrosului

Zămislirea

Gustul sângelui

Monștrii pădurilor

Trei brazi

Prieteni și dușmani

Fiarele codrului

Scânteia patimii

Strigătul naturii ·