Suflarea Absolutului

Suflarea Absolutului. Manifestarea si nemanifestarea sunt Una - Mooji …in Suflarea Absolutului, Mooji te invită să priveşti în tine aşa cum nu ai mai făcut-o niciodată. Dintre toate subiectele dezbătute de fiinţele umane, singurul fapt indiscutabil este că existăm. Însă nu ne întrebăm niciodată: Ca ce anume existăm? În această carte, Mooji îţi va împinge mintea dincolo de disputele conceptuale, în claritatea vibrantă a Negândirii. "ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ TE TREZEŞTI DIN VIS; DAR, CA SĂ FII LIBER, TREBUIE SĂ TE TREZEŞTI ŞI DIN STAREA DE VEGHE." (MOOJI) Fragment din carte Controlul este o obsesie a Conştiinţei atunci când aceasta se identifică cu ceva. Identificarea cu corpul face Conştiinţa să se simtă vulnerabilă. Ştie că acest corp este trecător, că poate fi rănit şi că este supus durerii, bolii şi îmbătrânirii. Prin urmare, în identificarea sa cu corpul, Conştiinţa consideră că şi ea poate fi rănită sau poate muri. In plus, atunci când Conştiinţa se identifică cu mintea, are loc un aparent transfer de responsabilitate. Ce este în grija Conştiinţei - bunăstarea corpului, confortul, acţiunile şi situaţiile - acum par să fie în sarcina minţii limitate. Acesta este modul în care Conştiinţa ajunge să se confrunte cu vinovăţia, ruşinea, remuşcările şi anxietatea. Ea se teme să nu facă ceva greşit, îi e frică să nu facă o alegere "greşită", sau nu să piardă ceva ce îi linişteşte această permanentă şi fundamentală teamă de vulnerabilitate, sau visează la lucruri care să-i atenueze această frică. Percepţia minţii despre viaţă se ţese în jurul luptei cu aceşti factori corporali şi, cât timp există identificare, Conştiinţa este aparent prinsă în această luptă. Tu, Conştiinţa, ai nevoie de acest corp pentru a continua să guşti şi să experimentezi, dar nu este necesar să te identifici cu el. Fără identificare, corpul va fi în continuare acolo, iar această obsesie a controlului va dispărea. Corpul este complet nevinovat în toate acestea. El este acolo prin decret divin şi îşi face treaba lui. Corpul nu ştie că el eşti tu. Ceva din interior consideră corpul ca fiind "eu" şi îi dă un nume. Mintea trebuie să aibă ceva cu care să te ameninţe pentru a te ţine ostatic. Trebuie să existe ceva ce vrei sau ce nu vrei pentru ca mintea să te convingă să-i asculţi avertismentele false, cum ar fi: "Dacă nu faci asta, se va întâmpla ceva neplăcut." De multe ori există frica de schimbare, pentru că mintea îşi imaginează că ceea ce nu ştie sau ce nu a programat, ar fi negativ. Ar fi un fel de pierdere, o involuţie sau un pas înapoi. Şi toate acestea ar putea duce la anihilare, adică exact ceea ce mintea încearcă să evite în permanenţă. Fii îndrăzneţ cu viaţa, spune: "Bine, fă-mă cerşetor pe stradă dacă asta doreşti, dar voi fi un cerşetor liber." Şi atunci vei vedea de unde vine frica. Poţi s-o faci? Alţii au făcut-o şi au descoperit că o frică pe care ai înfruntat-o este ca o fantomă care dispare în lumina curajului şi dorinţei lor de a vedea cu adevărat. Frica este întotdeauna mai mare decât realitatea. Ea apare din cauza lipsei de încredere. Tu crezi că poţi avea grijă de tine mai bine decât Dumnezeu. Te temi că ceea ce Dumnezeu a planificat pentru tine nu este ceea ce vrei. Acest lucru este probabil adevărat, pentru că visele pe care le avem sunt limitate la ceea ce ştim despre viaţă şi despre noi înşine, ceea ce este infim pe lângă vastitatea Existenţei. Când lăsăm la o parte ceea ce credem că ne va face fericiţi, lăsăm Graţia să respire şi creăm spaţiul pentru ca lucruri mai măreţe şi mai frumoase decât ne-am imaginat noi vreodată, să se întâmple. ………………. ORIUNDE MĂ AFLU, SUNT LINIŞTE Nu am un răspuns standard la întrebări. Nu există niciun răspuns standard. Nu este vorba doar despre a răspunde la întrebare, ci şi de a-i răspunde celui care întreabă, şi în asta constă marea diferenţă. Poţi crede în Dumnezeu, dar nu poţi "crede" în Sine; poţi doar "să fii" Sinele. Fiinţa este perfect tăcută. Nu e preocupată de concepte şi probleme. Doar mintea este preocupată, nu Inima. Dacă rămâi pe tărâmul minţii, niciodată nu vei coborî cu totul în tărâmul Fiinţei. Aceasta este principala descoperire: Oriunde aş merge, eu nu sunt niciodată în afara Sinelui. Nimic din ceea ce fac sau nu fac nu poate afecta Conştiinţa de Sine. Iar eu sunt Aceasta. ………………. CUPRINS: Prefaţă Introducere Nota traducătorilor Advaita – Calea fără cale ... 25 Bomba cu ceas ticăie ... 33 Cheia care deschide toate uşile ... 37 Când Sinele este văzut ... 41 Eşti perfect aşa cum eşti ... 47 Trebuie să guşti din asta! ... 51 Ambasador al libertăţii ... 59 Scoate mintea din priză ... 63 Amăgirea conştiinţei ... 67 "Dar apoi..." ... 73 Lasă ca sacul de dormit "Eu" să se deschidă ... 79 Sămânţa "Eu Sunt" ... 83 Mai subtil decât spaţiul ... 87 Întâlnire cu Buddha ... 93 Fii mierea ... 97 Când durerea şi pacea sunt una ... 103 Caviarul fiinţării ... 107 Fiinţa originară ... 113 Ascuns în perna lui Dumnezeu ... 117 Îndepărtează cataracta de pe ochii "Eului" ... 123 Oriunde mă aflu, sunt linişte ... 127 A fi Acela fără de trecut ... 133 Jargonul uniunii ... 139 Renunţă la firmă ... 145 "Eu" este chemat în boxa martorilor ... 149 Poate observatorul să fie observat? ... 155 De neatins ... 161 Amnezia în Fiinţă ... 165 Înecat la mal ... 173 Însărcinată cu tine însăţi ... 177 Somnul conştient ... 183 Satsangul este oglinda Sinelui ... 189 A privi din libertate ... 195 Ultima mea întrebare ... 199 Suflarea Absolutului ... 205 Cine este Mooji? ... 209 Despre Arunachala Mulţumiri Autor: Mooji

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review