Sunetul liniştii, partea 1. Ghid de trezire interioară - Marius Cretu

... cea mai mare provocare a unei fiinţe umane e să iasă din visul minţii sale. Un vis pe care nici măcar nu-l bănuieşte, ca oricare alt vis de altfel. Iar trezirea din acest vis universal nu se poate face decât prin cercetarea profunzimii interioare. Iluzia de a fi o formă trecătoare corp-minte se desfăşoară la suprafaţă, în zona de acţiune a minţii.

Acolo toate apariţiile temporare par reale, corpul e cât se poate de real, identitatea ta de asemenea. Dar cu cât te afunzi în profunzimea fiinţei şi îţi muţi atenţia de la tot ce e schimbător, devii conştient de ceea ce nu se clinteşte, nu se schimbă şi nu dispare vreodată. Realizezi că aceasta e adevărata realitate, cea din spatele visului de a te crede ceva trecător.

Îţi dai seama că tu eşti dintotdeauna martorul visului, martorul a ceea ce eronat numeai realitate. E o descoperire pe cât de neobişnuită pe atât de firească, familiară, naturală. Deşi unii numesc asta iluminare, nu e vorba de un foc de artificii sau o explozie de beatitudine, cum se aşteaptă mintea. Îţi dai seama că mintea nu poate înţelege asta, nu te poate recepta pe tine, cel adevărat. Doar tu poţi fi martorul minţii şi al lumii, nicidecum invers.

Tu dormi, iar cineva îţi şopteşte la ureche: „Hei, trezeşte-te, nu mai visa!" Iar tu, din somnul tău, fireşte că te îndoieşti şi ceri dovezi pentru realitate. Interpretezi totul de la nivelul tău de percepţie, cel oniric. Singura dovadă ar fi propria-ţi trezire. Dar vei vrea să te trezeşti? Asta depinde de visul pe care îl visezi. Dacă visul tău e spiritual, blajin, mângâietor, te vei crede un ştiutor şi nu vei dori să părăseşti un asemenea vis.

Aşteaptă, însă, să apară coşmarul, care, te asigur, nu va întârzia! Dacă vei fi norocos, coşmarul din viaţa ta te va împinge spre trezire. Dacă eşti şi mai norocos, vei fi atins de dorinţa de libertate faţă de vis înainte ca acesta să ia forme urâte. Ultimul lucru la care te vei gândi atunci e să ceri dovezi în prealabil.

CUPRINS: