Sunt bine si alte minciuni pe care ti le spui - Mirela Horumba

Sunt bine si alte minciuni pe care ti le spui - Mirela Horumba

Ioana fusese multă vreme adăpostul altora — un colț de liniște în care oamenii veneau să-și așeze durerile, să-și lase poverile, să-și tragă sufletul. Era ca o bancă veche, din lemn cald, pe care oricine putea sta o vreme. Primea totul — lacrimi, tăceri, confesiuni — și le transforma în mângâiere. Îi asculta, îi ridica, îi vindeca în tăcere.

Dar, după fiecare plecare, rămânea cu mâinile goale și cu un gol greu în piept. Zâmbea, însă zâmbetul ei era o mască subțire peste o oboseală adâncă. În jur, lumea o vedea luminoasă, dar înăuntru simțea cum se stinge încet. Nimeni nu întreba vreodată ce se întâmplă cu ea, cea care ținea mereu totul laolaltă.

Și totuși, într-o zi, în tăcerea ei densă, ceva s-a mișcat. A simțit că nu mai e întreagă, că s-a transformat fără să-și dea seama. Atunci, un prieten vechi — singurul care o privea dincolo de aparențe — i-a spus cu blândețe:
„Ioana, tu nu mai ești un loc al vindecării. Ai devenit un loc al oboselii. Nu mai ești o grădină, ești un rezervor secat.”

REVIEW-URI