Tărâmul dulcii veşnicii - Harper Lee

Tărâmul dulcii veşnicii - Harper Lee

Harper Lee ocupă un loc central în literatura americană, grație galeriei memorabile de personaje din Să ucizi o pasăre cântătoare — Scout, Jem, Atticus —, dar și prin imaginea mai întunecată a Sudului american schițată ulterior în Du-te și pune un străjer, roman descoperit târziu și publicat abia în 2015. Cu toate acestea, până de curând, cititorii au cunoscut-o aproape exclusiv pe autoarea consacrată, nu și pe tânăra scriitoare aflată în plină formare, care își șlefuia textele cu răbdare și ambiție, visând să pătrundă în revistele literare ale epocii.

Mai puțin vizibilă a fost și Harper Lee cea mutată la New York, energică și curioasă, venită din Alabama, apropiată de Truman Capote și prezentă, prin eseuri lucide și pline de spirit, în publicații precum McCall’s și Vogue în a doua jumătate a secolului XX. Tărâmul dulcii veșnicii adună laolaltă proza scurtă din perioada de început și textele de nonficțiune scrise mai târziu, alcătuind un volum revelator despre nașterea unei voci literare inconfundabile.

De la amintiri ale copilăriei într-un orășel de provincie din Sud până la scene din Manhattanul cinematografelor și cafenelelor de la mijlocul secolului trecut, această carte deschide reflecții care rămân surprinzător de actuale: despre politică și dreptate socială, despre iubire, creație, literatură, identitate regională și sensul unei vieți trăite cu angajament și imaginație.

„Când Să ucizi o pasăre cântătoare a apărut în vara lui 1960, părea să fi apărut din senin, asemenea Atenei ivite din capul lui Zeus — un roman impecabil al unei scriitoare necunoscute din Sud, fără un precedent clar. Dar niciun autor nu apare din neant. Harper Lee a muncit cu tenacitate pentru a deveni ceea ce a fost. Cu atât mai captivantă este această capsulă a timpului de la începuturile carierei sale: o colecție de texte care ne ajută să înțelegem drumul parcurs de fetița de pe South Alabama Avenue până la autoarea care a marcat generații de cititori din întreaga lume.”
— Casey Cep

REVIEW-URI