Taramul lui Tirmaich - Dragos Andrei

Taramul lui Tirmaich - Dragos Andrei
Preț: 36,00 RON
Disponibilitate: în stoc
ISBN: 978-606-40-0827-5
Editura:
Anul publicării: 2021
Pagini: 176
Format: 13X20

DESCRIERE

Taramul lui Tirmaich - Dragos Andrei

 
... pe partea opusă a munților Eneris, undeva în sud, aproape de ocean, se afla neamul adandimilor, renumiți pentru măiestria cu care băteau fierul și alte metale prețioase, transformându-le în arme și podoabe. În acești munți se găseau numeroase metale prețioase și zăcăminte de fier, iar oamenii au săpat atât de adânc după ele că au ajuns tocmai până în inima muntelui.
 
Acolo au făcut din galeriile lungi ale minei o cetate care nu a putut fi cucerită niciodată de către regii dinastiei Bahra, numită Adandim. De multe ori, armate întregi au fost trimise într-acolo, însă fără vreo șansă de izbândă deoarece adandimii cunoșteau munții ca propria palmă: răsturnau lemne și pietre de pe povârnișurile munților, trăgeau cu săgeți din spatele stâncilor după care se retrăgeau la fel de rapid precum apăreau, construiau mici baraje pe care le distrugeau când armatele erau în dreptul lor și multe alte șiretlicuri ce-i făceau invincibili în preajma mulților.
 
Tânjeau regii Bahra după acel așezământ, dorind să pună mâna pe podoabele pe care aceștia le făureau și pe pietrele prețioase scoase din rărunchii munților, însă erau nevoiți să se târguiască pentru ele în schimbul grânelor, fructelor și a altor lucruri pe care adandimii le primeau bucuroși. Doar pe timpul regelui Lorac cel Mare, o solie a regelui Bahra a fost primită până în inima muntelui de către adandimi, primind și onorând invitația de a merge la rândul lor până în capitala Cosumos, unde au pus umărul la construirea barajului.
 
Mai apoi, însuși Lorac i-a vizitat în cetatea lor, fiind primul și ultimul rege căruia îi fu dat să vadă sălile înalte din piatră decorate cu numeroase giuvaieruri, luminate de candele nenumărate și găurile săpate în peretele muntelui. Locuitorii din Adandim rar își părăseau cetatea, granițele lor fiind mărginite de cele ale regatului Bahra și doar marele râu Hoterg îi despărțea de aceștia. Doar când erau nevoiți se îndepărtau de cetate, vânând animalele de pe povârnișurile muntelui și culegând poamele din pădurile ce se întindeau până la râu.
 
La sud de orașul Adandim, la distanță egală de țărmurile oceanului, se află trecătoarea Remen, un loc larg cu pietre roșiatice parcă pavat de mâna omului. Printre pereții săi treceau beladinii cu turmele lor spre a face schimburi cu bijuteriile meșteșugite de către pricepuții făurari adandimi. Mulți regi Bahra au încercat să cucerească această trecătoare pentru a controla comerțul, mânați mai ales de patima podoabelor, dar adandimii și beladinii o apărau cu prețul vieții fiind atât de vitală pentru ambele popoare. În acest loc s-au purtat multe bătălii crâncene în urma cărora, din sângele soldaților căzuți, au crescut niște copaci cu coaja și frunzele roșii, numiți și rodul morții.

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0536 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.