Tatuatorul de la Auschwitz

Preț: 39^,00 RON

Disponibilitate: în stoc

cumpără produsul

Autor: Heather Morris

Editura: Humanitas

Anul publicării: 2018

Pagini: 312

Format: 13x20

Categoria: Romane istorice

DESCRIERE

Tatuatorul de la Auschwitz - Heather Morris

Tatuatorul de la Auschwitz se bazează pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albăstrui tatuate pe brațele prizonierilor, femei și bărbați deopotrivă.

Când lui Lale i se oferă ocazia de a fi Tätowierer la Auschwitz, tânărul evreu slovac înțelege că aceasta poate fi șansa lui să supraviețuiască, deși trebuie să-și înțepe până la sânge semenii, act pe care îl resimte ca pe o dureroasă profanare...

Din carte:

... sunetul trupurilor care se izbesc de pereţii de lemn ai vagonului şi zăngănitul unei găleţi pentru excremente, probabil, îi trezesc pe toţi. După scurt timp, explodează toate vagoanele, atacate dinăuntru.

— Ajută‑ne sau dă‑te la o parte, îi strigă lui Lale un bărbat masiv, repezindu‑se şi el în peretele vagonului.

— Nu‑ţi consuma energia, îi replică Lale. Dacă pereţii ăştia ar fi putut să fie sparţi, nu crezi că o vacă ar fi făcut‑o până acum? Mai mulţi îşi întrerup eforturile, întorcându‑se furioşi spre el. Chibzuiesc la spusele lui.

Trenul porneşte târându‑se. Poate că cei care‑i însoţesc şi‑au zis că mişcarea va opri răzmeriţa. Vagoanele se liniştesc. Lale închide ochii.

... se întorsese în casa părinţilor săi din Krompachy, Slovacia, după vestea că evreii din oraşele mici erau adunaţi şi duşi să muncească pentru germani.

Știa că evreilor nu li se mai permitea să lucreze şi că le fuseseră confiscate afacerile. Vreme de aproape patru săptămâni a ajutat prin casă, reparând lucruri alături de tatăl şi fratele său, construind paturi noi pentru voinicii lui nepoţi, care crescuseră şi nu mai încăpeau în leagăne.

Sora lui, croitoreasă, era singurul membru al familiei care avea un venit. Era nevoită să se ducă şi să se întoarcă de la lucru în secret, înainte de ivirea zori lor şi după lăsarea întunericului. Șefa ei era dispusă să‑şi asume acest risc pentru cea mai bună angajată.

Într‑o seară, s‑a întors cu un afiş pe care şefei ei i se ceruse să‑l pună în geamul atelierului. Se cerea ca fiecare familie evreiască să dea un fiu de optsprezece ani sau mai mult ca să lucreze pentru guvernul german.

Șoaptele, zvonurile despre ceea ce se întâmplase în alte oraşe au ajuns în sfârşit şi la Krompachy. Părea că guvernul slovac îi ceda încontinuu lui Hitler, dându‑i orice voia.

Afişul avertiza cu litere îngroşate că dacă vreo familie avea un astfel de fiu şi nu‑l preda, întreaga familie avea să fie dusă într‑un lagăr de concentrare. Max, fratele mai mare, a spus imediat că se va duce el, dar Lale nici n‑a vrut să audă.

Max avea nevastă şi doi copii. Era nevoie de el acasă. Lale s‑a prezentat la sediul guvernului local din Krompachy, oferindu‑se pentru transport.

Funcţionarii cu care a avut de‑a face îi fuseseră prieteni – merseseră la şcoală împreună, familiile lor se cunoşteau. I s‑a spus să se ducă la Praga, să se prezinte autorităţilor în drept şi să aştepte noi instrucţiuni...