Testamentul. Iubire si tradare la curtea domneasca - Manole Neagoe

Testamentul. Iubire si tradare la curtea domneasca - Manole Neagoe

... de când se așezase cu adevărat pe tron Măria Sa Ștefăniță Vodă, trecuse un an bun și bogat pentru Țara Moldovei. Era liniște la hotare, iar domnitorul trăia în pace cu regii vecini.

Dinspre Constantinopol se zvonea însă că nu veneau vești prea bune. Sultanul era mâniat pentru că tânărul domn nu pornise cu oastea în Transilvania, așa cum îi ceruse. Totuși, supărarea sultanului nu îngrijora pe nimeni deocamdată, pentru că Imperiul Otoman avea destule probleme în răsărit, unde șahul Persiei se arăta nemulțumit de extinderea turcilor peste neamurile de sub Munții Caucaz.

Așa spuneau negustorii veniți din Crimeea, care, la rândul lor, aflaseră veștile de la alți negustori din inima Asiei. Pe sultanul Soliman îl mai necăjeau și cavalerii din insula Rodos, care îi stăteau în cale și îi încurcau planurile din arhipelag și spre Europa. Aceștia formau un adevărat cuib de viteji și puteau primi oricând ajutor de la papa de la Roma sau de la alți principi străini — spre marea neplăcere a Imperiului. De aceea, sultanul hotărâse să pornească împotriva lor cu o oaste puternică, pe mare și pe uscat.

Iscoadele moldovenești trimiteau vești despre toate aceste pregătiri, așa că sultanul putea spune, deocamdată, ce voia. Vodă urma să vadă singur ce era mai bine pentru țară, neavând de ce să se teamă.

Sărbătorile de primăvară ale acelui an se anunțau prilej de mare bucurie pentru întreaga țară — mai bogate și mai variate pentru cei avuți, mai modeste pentru oamenii de rând. Totuși, în interiorul Moldovei se petrecuseră unele lucruri neclare, care dădeau de gândit.

De curând, postelnicul Cosma Șarpe fugise în Polonia, trădând încrederea domnitorului. Erau multe zvonuri despre motivele fugii sale și, după cum șopteau unii bătrâni, se așteptau mari nemulțumiri și tulburări în țară.

REVIEW-URI