Transparenţa - Radu Vancu

Transparenţa - Radu Vancu
 

... Karina nu îl acceptase pe Sorinache în Graalaj ca securist, ci ca evanghelist al unei doctrine a răului absolut și fără scăpare. Morcovul acesta gnostic era pentru ea Evanghelistul lumii din care scăpaserăm cu toții. Îl ținea în Graalaj așa cum îl ținuse Irina de Montferrat, împărăteasa Bizanțului, pe antecesorul ei în palat după ce îl înlocuise la tron: îl scosese din ochi, îi înțepase timpanul, îi retezase limba, îi tăiase mâinile și picioarele și îl păstra orb, surd, mut, imobil — prizonier într-o rămășiță de corp care îi era deopotrivă gazdă și infern — într-o încăpere specială a palatului.

„Veniți să vă arăt porcul meu!”, le spunea ea capetelor încoronate invitate la banchetele ei fastuoase; iar istoria ne spune că a existat cel puțin un rege (Mihail al IX-lea Paleologul) care a înnebunit când a văzut acea rămășiță de existență captivă în mijlocul baldachinului enorm, îmbrăcată în mătase caldă, policoloră, fremătătoare, erotică, mai vie decât restul organic pe care îl conținea.

Pentru Karina, Sorinache era nu un morcov uman, ca pentru toți ceilalți participanți la cultul Graalajului, ci porcul ei: rămășița, în același timp vie și moartă, a Securității; rezumatul, în același timp viu și mort, al lumii din care ieșisem. Avea nevoie de el așa cum au nevoie flagelanții să poarte centura de cuie pe sub haine: ca un reminder permanent al răului. Într-un fel, Graalajul era doar baldachinul pe care îl construise pentru porcul ei.

Codruța, mignonă, cu părul roșcat alcătuit numai din bucle și buclișoare, cu ochi verzi de o ingenuitate excesivă, râzând mereu din orice (cu un râs care îi zornăia direct din sânii, de asemenea, excesivi). Codruța părea decupată dintr-o carte pentru copii ilustrată de un artist care nu se putuse abține să nu sexualizeze o mică zână celtică.

REVIEW-URI