Trenul copiilor - Viola Ardone

Trenul copiilor - Viola Ardone
-10%
Preț: 25,20 RON
28,00 RON (-10%)
Disponibilitate: în stoc
ISBN: 978-973-728-752-6
Editura:
Anul publicării: 2020
Pagini: 256
Format: 13x20

DESCRIERE

Trenul copiilor - Viola Ardone

 
... despre treaba cu Maddalena nu s-a mai vorbit. Am crezut că poate mama uitase sau se răzgândise. Dar câteva zile mai târziu a venit la noi o măicuţă, trimisă de părintele Gennaro. Mama se uită pe furiş din spatele ferestrei:
 
-    Ce mai vrea acuma şi popoaia asta?
 
Sora bate încă o dată, aşa că mama lasă la o parte cusătura şi se duce să deschidă, dar o crapă numai puţin, cât să-şi poată strecura măicuţa faţa îngălbenită. Călugăriţa întreabă dacă poate să intre, mama face semn din cap că da, dar se vede că nu prea are chef.
 
Călugăriţa spune că mama mea este o bună creştină, că Dumnezeu vede totul şi că făpturile nu aparţin nici mamelor, nici taţilor, ci sunt copiii Domnului. Dar comuniştii vor să plecăm cu trenul ca să ajungem în Rusia, unde o să ne taie mâinile şi picioarele si n-o să ne mai lase să ne întoarcem acasă.
 
Mama nu răspunde. Se pricepe foarte bine când e vorba să tacă. In cele din urmă, popoaia se enervează şi pleacă. Şi atunci întreb:
 
-    Dar tu chiar vrei să mă trimiţi în Rusia?
 
Mama ia din nou cusătura şi începe să vorbească de una singură:
 
-    Rusia e Rusia... Eu nu ştiu ce sunt ăia fascişti, nici comunişti. Nu ştiu nici măcar ce sunt preoţii şi episcopii.
 
Mama vorbeşte puţin cu alţii, dar singură vorbeşte mai mult.

-    Până acum am cunoscut numai foame si muncă...

aş vrea s-o văd şi eu pe popoaia asta fără un bărbat alături şi cu copil de crescut... e uşor să vorbeşti când nu ai copii. Dar unde era ea când Luigi al meu s-a îmbolnăvit?

Luigi era fratele meu mai mare şi, dacă nu ar fi avut ideea proastă să facă astm bronşic când era mic, acum ar fi avut cu trei ani mai mult decât mine. Aşa, când m-am născut, eram deja copil singur la părinţi. Mama nu vorbeşte aproape niciodată despre el, dar are o fotografie pe comodă, cu candelă în faţă.
 
Toate acestea mi le povestise Zandragliona, care locuieşte jos, vizavi de mine, şi este o femeie de toată isprava. Mama suferise aşa de tare, că toţi credeau că nu-şi va mai reveni. Dar după aceea m-am născut eu si a fost mulţumită. Deşi eu nu o mulţumesc la fel ca el. Căci altfel nu m-ar trimite în Rusia...
 
 

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0534 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.