Ulita copilariei

...''Ulita copilariei''... la marginea unui targ se afla o ulita saraca si necunoscuta, fara nimic care sa o faca placuta ochiului si pustie, menirea ei fiind sa indrume calatorul spre munti. Linistea ulitei este rareori tulburata de carele cu boi care vin de la tara indepartandu-se spre targ. Nu are un nume de care sa fie mandra si ramane o ulita modeste de mahala care devine martor al vietii locuitorilor din casele ce o alcatuiesc. La venirea pe lume a fratelui mai mic al naratorului l-a asteptat la poarta, desi el nu a stiut asta. L-a insotit apoi in toate etapele devenirii lui ca om, i-a vegheat primele descoperiri, i-a insotit primele drumuri prin casa, i-a facut cunoscuteprimele toamne si primele calatorii cand a putut pasi singur, la inceput in strae de fetita, apoi in haine baietesti vehind sa nu I se-ntample ceva si aducandu-I la Craciun pe dornicul mos, iar la Peste pe blandul Iisus. L-a invatat sa priveasca primavara, sa-nteleaga ca toamna aduce culori si frumuseti noi, sa se bucure de sosirea bunicului si sa treaca peste durerea unei cazaturi. L-a insotit apoi la scoala si cand si-a facut acolo prieteni s-a bucurat de veselia lor, i-a vegheat primele experiente de adolescenta si a insotit dorul de calatorie pe care l-a acut atunci cand a terminat liceul. Devenit barbat a plecat in tara straina sa-si completeze invatatura. In ajunul plecarii a stat mult la portita auzind reprosul ulitei ca toti vin spre casa, numai el pleaca. A asteptat cu bucurie vesti de la el, devenit acum barbat si participand la rezboiul care a zguduit omenirea fiind martora a vestilor care circulau intra mama si fiu in timpul acestei incercari. Bunicul a asteptat si el vesti de la baiatul sau. Ulita ca si familia a primit cu groaza vestea mortii baiatului careia bunicul nu i-a supravietuit, iar cei ramasi in viata au parasit casuta, fugind din acel loc trist. Revenit dupa mult timp la ulita pe care a parasit-o nu a mai gasit-o, disparand si ea o data cu cei dragi lui. In locul ei este o alta ulita care insoteste si bucura copilaria altor copii. Autor: Ionel Teodoreanu